Cel aniversat azi – marcat în imaginea alăturată cu săgeata roșie, datorită caniculei care bântuie Europa și aflat într-un moment de bună dispoziție, alături de conaționalii Iulian Popescu, Alexandru Georgescu, Răzvan Munteanu și autorul acestor rânduri – este un generos. Nu un egoist. Om de echipă știe să aducă în arena publică semeni în care crede, oratori cu haruri complementare, români din noua generație, care, place sau nu celei aflate acum la butoanele unei societăți conduse extrem de prost, va prelua timona unei națiuni tolerante, dar deloc răbdătoare cu aceia care încearcă să o țină cu capul plecat, în genunchi, dezinformată, păcălită, furată, în condițiile în care, periodic, lumea mioritică știe să se scuture, mai mult sau mai puțin pașnic, de paraziții trăitori la nivel înalt. Vizibil, când și când, pe micul ecran, aniversatul acestei zile știe când să pună punctul pe i, când să ironizeze pe saltimbancii și irozii de la Chișinău, când să pledeze pentru Europa civilizată, democrată, prin care și acum umblă ca la început de lume, când să analizeze defensiva transatlantică – un scut lucid împotriva extinderii arogante a noilor puteri emergente.
Pentru surâsul lui de bun simț – blazonul său inconfundabil – și determinarea de a fi, de la un an la altul, mai bun în arealurile unde se simte stăpân pe situație, îi urez compatriotului Andrei Vlășceanu să prindă Anul Viitoarei Reîntregiri Naționale, moment inevitabil pe bătrânul nostru continent.
La mulți ani frumoși!
În paginile revistei ”România literară”, numărul 28, apărută la 10 iulie 2020, puteți găsi un articol semnat de criticul Ioan Holban despre creația literară în vremea pandemiei, mai exact, o recenzie asupra cărții ”Rugăciune la marginea patului”. Volumul de poezii, apărut la Editura ”24 de ore”, aparține poetului Adi Cristi.
”Exact acest fapt se întâmplă în cea mai recentă carte a lui Adi Cristi, care nu diferă decât prin glazura lingvistică pandemică de trunchiul poeziei sale. Ziarist cu vechime în muncă, Adi Cristi oferă amatorului genului un reportaj liric de pandemie, dintr-o imaginară linie întâi: ca și medicul din spitalele de boli infecțioase, poetul vindecă toate pandemiile și maladiile secolului și, mai mult, e cel care dă liber la tristețe” – Ioan Holban:
”Nu mai avem liber la tristețe!
Este periculos să ținem ochii în lacrimi
Nici măcar cu fața împietrită
Nu mai avem voie să ieșim
pe străzi și în piețe….”
Adi Cristi, volumul ”Rugăciune la marginea patului”, 2020, Editura ”24 ore”, Iași
Dacă am trăi în Țara Meritocrației, doi oameni ar trebui să plece din guvern, pentru lipsă de eficiență profesională, ministrul sănătății și prea mult mediatizatul Raed Arafat. Niciunul nu este epidemiolog. Iar gestionarea crizei produsă de coronavirus este clar sub așteptările cetățenilor lucizi. Și ar mai fi ceva, pentru cei ce au uitat. Aici nu este Palestina.
Ministerul spaniol al apărării a difuzat imaginea alăturată
ca ilustrare a eforturilor de participare la operațiunile NATO.
Pe 13 iulie 1944, sovieticii au preluat – nu au eliberat…- capitala Lituaniei, Vilnius, de la germani, pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și au ținut-o sub ocupație până la 11 martie 1990, când acest areal geopolitic, cu o populație de circa 3 milioane de locuitori și-a declarat independența.
Interesul general | Ion Petrescu | 
July 14, 2020 07.30 | 
Comments Off on Un generos 
Subscribe
