Nu vor fi 67 de senatori care să-l înlăture pe președinte

Senatorul Mitch McConnell:
„Aș fi surprins în totalitate dacă ar exista 67 de senatori care să-l înlăture pe președinte”.

Sen. Mitch McConnell: "I would be totally surprised if there were 67 senators to remove the President." pic.twitter.com/ujLvXNZVFy

— The Hill (@thehill) December 10, 2019

“Nu aveți dreptul să descalificați votul lor”

Liderul partidului republican:
“Acțiunea contra președintelui este îndepărtarea celui mai înalt ales din acest țară. Nu-mi pasă dacă credeți că americanii care îl susțin pe președintele Trump sunt deplorabili, dar nu aveți dreptul să descalificați votul lor, doar pentru că nu vă place președintele Trump .“

.@GOPLeader: "This President did nothing that's impeachable." pic.twitter.com/xEex6Wo8oS

— The Hill (@thehill) December 11, 2019

Kurzer Krieg

Dacă în veacul trecut era folosită, de propaganda momentului, termenul de blitzkrieg, acum asistăm la vehicularea unei alte sintagme, Kurzer Krieg / Război scurt, care devoalează temerea unei suprize strategice generate în estul Europei, statul agresat putând fi unul la Marea Baltică sau altul la Marea Neagră. A miza însă doar pe forţa diplomatică a Germaniei, ca voce aparte în cadrul NATO, pentru a convinge Moscova de inutilitatea reeditării acţiunilor militare din 1992, 2008 şi 2014, poate să fie şi un pariu pierdut cu imprevizibilitatea Kremlinului, unde orgoliul exacerbat este întărit de noi dotări, cu tehnică de luptă modernă, a Forţelor Armate Ruse, care au 900.000 de militari activi şi 2.000.000 de rezervişti. Statele Unite ale Americii vor pace şi stabilitate, Germania subscrie la aceste obiective de interes internaţional, nu doar european, dar Rusia, deşi le clamează public, la diferite forumuri globale, îşi continuă politica de reintegrare a fostelor republici sovietice în arealul de interes al Moscovei, a se vedea astfel şi comedia de la Chişinău, unde, vezi Doamne, de grija asigurării cetăţenilor, dintre Prut şi Nistru, cu combustibilul necesar pe timpul iernii, a plecat premierul lui Dodon, la premierul lui Putin. Pentru Товарищ помогите.

Citiți mai mult aici!

Problema reală a conducerii de la Berlin

Problema reală a conducerii de la Berlin este modul cum concretizează obiectivul diplomatic de reducere a neîncrederii dintre partea vestică şi aceea estică a Europei, pentru că dincolo de imaginile video şi fotografiile cu surâsuri angelice persistă convingerea că se aplică principiul Russia demands and Germany finds the right solution. Cu alte cuvinte este mai catolică decât Papa. În NATO, Germania nu se grăbeşte cu mărirea propriului buget, pentru apărare, dar a înţeles că de o bună comunicare cu Casa Albă depinde, în mod clar, diminuarea criticilor preşedintelui SUA, la adresa opţiunii cancelarului german: Für Berlin hat der Wohlstand der deutschen Wirtschaft Priorität / Pentru Berlin, prosperitatea economiei germane are prioritate. Dar în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, militarii germani sunt o pildă de rigurozitate, ordine şi eficienţă, lucru mai puţin cunoscut opiniei publice germane. Adevărul crud este că în ciuda propagandei Federaţiei Ruse, aşa cum am mai scris, dar o repet şi acum, nu NATO încercuieşte această ţară, harta de mai jos, difuzată ieri, pe Twitter, indicând mai degrabă presiunea unui uriaş elefant alb, vorba vine, pe o apărare a NATO ce are în prima linie, nolens volens, doar două armate care contează în ecuaţia defensivă a aliaţilor, cele ale Poloniei şi României, în eşalonul doi fiind inevitabil şi geografic, Bundeswehr-ul / Apărarea Federală a Germaniei, cu 186.000 de militari activi şi aproape 30.000 de rezervişti.

CONTINUAREA ESTE ACCESIBILĂ AICI.

Alta este situaţia ţărilor baltice, Poloniei şi României

Indiscutabil că state precum cel francez, german şi olandez, aflate în inima Europei au reţineri evidente la capitolul măririi bugetelor lor de apărare, nefiind direct percepută vreo ameninţare, la Paris, Berlin sau Amsterdam, dar alta este situaţia ţărilor baltice, Poloniei şi României, care simt şi după trei decenii pericolul revenirii, sub o formă sau alta, în sfera de influenţă a Moscovei, de unde şi interogaţia: va exista o împărţire echitabilă a răspunderilor complexe, în cadrul NATO? Dincolo de eforturile financiare este şi proiecţia conducerii pragmatice a NATO. Secretarul general al NATO este din Norvegia – cu un mandat prelungit într-o situaţie geopolitică fluidă, pe alocuri imprevizibilă -, iar adjunctul său este din România, ţară care simte pe propria piele cât de cenuşie şi nesigură a devenit Marea Neagră, dar şi că în ceea ce priveşte viitorul teritoriului dintre Prut şi Nistru, dar şi în privinţa relaţiilor dintre Ucraina, Georgia şi Federaţia Rusă, Germania are primul şi ultimul cuvânt, după consultări adecvate cu Franţa şi – în mod evident – cu Rusia.

Citiți mai mult aici.

De partea adevărului demonstrabil

Indiscutabil, seniorii mai mult sau mai puțin optimiști în opiniile lor privind evoluțiile din arena geopolitică mondială sunt rapid ajunși din urmă de juniorii lipsiți de prejudecăți, dar aflați în posesia unor instrumente diferite de evaluare a conflictelor politico-militare de pe mapamond, fiind mai degrabă de partea adevărului demonstrabil, decât pentru susținerea unor supoziții generate de aplicarea formulei privind repetarea istoriei, în altă epocă, cu alte personaje.
Unul dintre aceștia este un conațional care a pornit din mediul universitar, evoluează în arealul dezbaterilor publice, inclusiv pe micul ecran, și-a cizelat condeiul în publicații diferite, aidoma participării la concursuri de tenis de câmp cu diferite cupe finale, a condus campania WE ARE NATO, anul trecut, iar azi este bătut pe umăr, de cei ce îi prețuiesc felul de a fi pentru că este ziua în care i se cuvine urarea:
La mulți ani fericiți, alături de cei dragi, Excelența Voastră, Răzvan Munteanu.