UN FIRICEL DE SPERANŢĂ, ÎN BUCOVINA DE NORD, ÎNCĂ OCUPATĂ

„N-am să pot uita niciodată acele timpuri grele după ce am fost „eliberaţi” şi jefuiţi. Sovieticii nu numai că ne-au răpit libertatea, ne-au prădat şi ne-au „bucurat” cu dări insuportabile. Ne-au pus funia la gât şi cu colectivizarea, impunându-ne să scriem „benevol” cereri de intrare în kolhoz. Ne-au luat căruţa, caii, grapa, plugul, pământul – totul. În 1953 părinţii aveau un taur pentru însămânţarea vitelor de vreo 600 kg şi a fost „confiscat” de „eliberatori”. Mama ducea lapte unei profesoare de la Universitatea din Cernăuţi şi a rugat-o să scrie autorităţilor ca să-i întoarcă animalul sau să îl plătească, însă răspunsul a fost pe măsura hoţiei: „Раскулачили” .

Citiţi materialul integral dacă o să daţi click aici.

“N-am mers noi la alte popoare să le impunem legile noastre”

Tinerii din sat se ruşinează să vorbească româneşte şi vinovaţi de aceasta sunt tot buneii şi părinţii lor. Dar de ce să tremurăm de frică că doar n-am făcut nici un rău, n-am comis nici o crimă, n-am mers noi la alte popoare să le impunem legile noastre, să le ştirbim din drepturi, să le călcăm în picioare demnitatea naţională, precum am pătimit noi.

Citiţi materialul integral dând click aici.

PE HARTA DE MAI SUS, CU ROŞU, ESTE MARCAT AREALUL HLIBOCA.

Pelerinaj la Stejarul lui Ştefan cel Mare, din Codrii Cosminului

Românii din Bucovina de Nord,
spre deosebire de unii, din Republica Moldova,
nu ezită să se uite la România,
ca la singura lor speranţă.

Detalii aflaţi dacă daţi click aici.

“Cât vei trăi pe pământ să-ţi cinsteşti mama, tata, străbunii”

Felicia NICHITA-TOMA a scris în ziarul românilor,
din Bucovina încă ocupată,
un material emoţionant,
care merită să îl citiţi,
dacă daţi click aici.