LA ROMÂNIA TV

LA METROPOLA TV

LA PRIMA NEWS

Atacul mișelesc al Iranului

📺 LA solicitarea producătoarei
Florea Ruxandra am comentat,
LA B1TV, atacul mișelesc al Iranului,
declanșat noaptea trecută
contra Israelului.
Anterior
am refuzat
propunerea conaționalei Raluca Ionescu,
de la Antena 3,
de a face
un comentariu
pe aceeași temă.

CRONICA NATO/ RULETA ALIAȚILOR: UN ROMÂN VA READUCE PORUMBELUL PĂCII LA SEDIUL NATO?…

Cunoscut pentru prudențá sa diplomatică, actualul președinte al României a făcut doi pași spre fotoliul de secretar general al NATO.

Primul a fost când ambasadorul României la NATO a informat pe omologii săi, din statele aliate, că există intenția clară a lui Klaus Werner Iohannis, de a participa la competiția, strict diplomatică, cu ceilalți doritori să ocupe postul deținut acum de Jens Stoltenberg, al 13-lea secretar general aL Alianței Nord-Atlantice, începând din anul 2013. În timpul mandatului său, NATO a cunoscut runde succesive de extindere, prin aderarea Muntenegrului, a Macedoniei de Nord, a Finlandei și mai nou a Suediei.

Al doilea pas l-a făcut președintele României marți, 12 martie 2024, la Palatul Cotroceni, printr-o declarație de presă explicită:”Ne aflăm într-un context de securitate în care cred că este momentul ca țara noastră să-și asume o și mai mare responsabilitate în cadrul structurilor de conducere euro-atlantice…am decis să intru în competiție pentru funcția de Secretar General al NATO.Îmi asum această candidatură în numele României cu toată responsabilitatea, iar această decizie are la bază performanța României, experiența acumulată pe parcursul celor două mandate de Președinte al României, înțelegerea profundă a provocărilor cu care se confruntă NATO, Europa, și în special regiunea noastră, și angajamentul meu ferm față de valorile și obiectivele fundamentale ale NATO.”‘

NECESARE COMPARAȚII

Spre deosebire de primul președinte postdecembrist, Ion Iliescu, Klaus Werner Iohannis nu a putut fi acuzat că a fost membru al nomenclaturiii comuniste, dar a evitat întâlnirile cu alegătorii în mari spații deschise, preferând tot timpul să se adreseze auditorilor din sălile închise pentru terți.
Comparativ cu al doilea președinte postdecembrist, Emil Constantinescu, nu s-a erijat în lider regional, dar a ratat implementarea unei reforme dezirabile a sistemului de învățământ din țara noastră.
După al treilea președinte postdecembrist, Traian Băsescu, Klaus Iohannis a înlocuit stilul de conducere conflictual al predecesorului, cu unul de consultări, mai mult sau mai puțin publice, dar cu efecte deloc vizibile în viața societății, doar la nivelul armonizării intereselor unui mare partid de stânga cu formațiunea politică rivală, de dreapta.

PROMOTORUL UNEI POLITICI EXTERNE NUANȚATE

În relația cu statele vecine, Klaus Werner Iohannis a preferat cumpătarea.
Spre Chișinău a lansat mesajul că înainte de dezirabila reunificare trebuie să existe o solicitare expresă a autorităților care conduc Republica Moldova.
A reacționat, cu calm, la refuzul Sofiei, de a se coagula un grup naval comun româno-bulgar, în Marea Neagră.
A înțeles poziția aparte a Belgradului, rămas credincios alianței tradiționale, istorice cu Rusia, marele confrate slav din Europa de Est.
Nu a căzut în ambuscadele oratorice repetate ale liderilor de la Budapesta, des autoinvitați pe plaiurile transilvane – în veci pământ românesc. A condus politica externă a României, cu determinarea de a o feri de erorile strategice ale altor state aliate prietene. Și astfel, abia cu ocazia primei vizite la București a președintelui Ucrainei, Volodymyr Oleksandrovych Zelenskyy, românii au aflat că țara lor a acordat un ajutor complex, substanțial, ucrainenilor, care duc o “‘luptă existențială” împotriva Rusiei

REFUZUL STRIDENȚELOR ȘI DECLARAȚIILOR NECUGETATE

Per total, Klaus Werner Iohannis s-a dovedit a fi un interlocutor credibil, interesant, la întrevederile cu președinții și premierii din statele membre ale Uniunii Europene și cele ale NATO, refuzând constant stridențele și gesturile/declarațiile necugetate. De aceea, chiar dacă un număr de state și-au exprimat deja acordul față de candidatura lui Mark Rutte, asta nu înseamnă că vor respinge candidatura românului Klaus Iohannis.

PONDERATORUL

Războiul din Ucraina a dovedit că țările aliate, din extremitatea răsăriteană a comunității transatlantice sunt mai sensibile la amenințarea militară rusă decât cele din centrul și vestul Europei. iar comparativ cu liderii succesivi ai Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei și Bulgariei, președintele României, Klaus Iohannis s-a remarcat, pe plan internațional, prin apetitul său pentru o abordare ponderată a dosarelor geopolitice generate de surprize strategice. Tocmai această calitate îi asigură postura de a fi in poll position, în competiția pentru postul de secretar general al NATO.
LUMI PARALELE
Klaus Werner Iohannis are prima șansă, la postul de secretar general al NATO, ca reprezentant al fostelor state socialiste din estul Europei. Nu subscriu opiniei acelora care cred, cu o naivitate infantilă, că pot suprapune politica internă peste aceea internațională. Sunt lumi paralele. Cu reguli diferite.

CONTINUITATE

Nu există un decalog al președintelui român, pentru reformarea NATO, ci doar enunțuri clar formulate, de continuare a unor obiective realizate de Jens stoltenberg, precum îndeplinirea celor 3 funcții vitale ale Alianței: ”descurajarea și apărarea”, care subliniază că granițele transatlantice de est și de sud sunt cele mai expuse amenințărilor și trebuie consolidate; precum și cooperarea cu partenerii (de la cei mai vulnerabili, precum R. Moldova, până la cei cu opinii și societăți similare, precum state din Indo-Pacific, precum Japonia și Republica Coreea) și managementul crizelor în regiunile de interes ale Alianței. O Alianță în care legăturile transatlantice funcționează. Președintele român mizând în continuare pe un parteneriat strâns cu Statele Unite și pe consolidarea parteneriatului strategic NATO-UE. .
Nu ambițiile personale, firești de altfel, ci probabilele viitoare surprize strategice vor determina pe următorul secretar general al NATO – indiferent cine va fi acesta – să caute soluții inteligente, inclusiv de compromis temporar, pentru a menține unitatea Alianței Nord-Atlantice, Cu o reprezentare echilibrată, puternică și influentă în regiunea est-europeană, care va genera situația în care Alianța va putea lua cele mai bune decizii, care să răspundă nevoilor și preocupărilor tuturor statelor membre.

MIZA URMĂTORULUI SECRETAR GENERAL AL NATO

Poate că viitorul secretar general al comunității transatlantice, dacă va fi un român, va putea readuce porumbelul păcii la sediul NATO, diplomația sa fiind un joc de şah strategic cu piese reale / state cu interese naționale convergente sau divergente. Asta chiar dacă Klaus Iohannis vede “Rusia – cea mai semnificativă și directă amenințare la adresa Alianței în viitorul previzibil”. Dar la Kremlin domnește, încă, imprevizibilul. Chiar dacă Vladimir Vladimirovici Putin va primi un nou mandat prezidențial din partea alegătorilor ruși, la un moment dat, din rațiuni evident economice va opta pentru încetarea războiului din Ucraina. NATO, SUA, China comunistă condusă de XI jinping și India vor contribui, sub o formă sau alta, la furnizarea garanțiiilor de securitate solicitate de cele două state beligerante, Ucraina și Federația Rusă.
Inevitabilul va urma, logic, imprevizibilului.
Indifrent cine va conduce SUA, Departamentul de Stat nu va putea ignora opțiunilor statelor aliate, de la granița estică a NATO. Un context în care atunci când președintele SUA va dori să vorbească cu o voce reprezentativă în Europa s-ar putea să aibă ca interlocutor, la NATO, pe românul Klaus Werner Iohannis.
Campul de lupta – inclusiv cea geopolitică – este scena unui haos constant.Castigator va fi acela – susținea Napoleon Bonaparte – care controleaza acel haos, atât al său, cat si al dușmanilor săi.

Articol publicat în
nr.159 al revistei
Newsweek România.

NR. 159

A APĂRUT NR. 159, AL REVISTEI
NEWSWEEEK ROMÂNIA.
DIRECTOR GENERAL: Sabin Orcan
REDACTOR ȘEF: Petre Bădică.
din sumar am remarcat matrialul
COREEA DE NORD VS. COREEA DE SUD – O COMPARAȚIE A ARMATELOR.