Mitralierele din…emisiunea EUROATLANTICA

Ani buni am poposit în principalul studiou al postului de Radio România Actualități. Lângă voci de referință, din comunitatea jurnaliștilor militari, precum Radu Bîlbîie – care își încânta ascultătorii cu periplurile sale prin țară și puterea de a se mai minuna, ca un copil, în fața unor “bijuterii” din folclorul românesc -, Alexandru Leaua – eternul nemulțumit de condiția restrictivă a ziaristului departamental, obligat să fie atent și la tăcerile sale -, Cristi Dumitrașcu – omul-orchestră, capabil să transmită din piețele publice pe ploaie sau ninsoare -, dar și Bogdan Silviu Răducanu, care înainte și după lunile de studiu peste Ocean a promovat un jurnalism sobru, obiectiv, demn de marile posturi de radio, precum BBC.
Pe Radu Dobrițoiu l-am întâlnit mai des prin deșertul afgan și irakian. Bătăios. Nedespărțit de reportofonul său profesional, cu care “vâna” doar interlocutori interesanți. Generali străini cu priviri metalice, ofițeri abia întorși din misiuni de luptă, subofițeri care se mirau că pot fi auziți de cei dragi – prin intermediul undelor radio -, aflați la mii de kilometri depărtare, voluntari care își mai alinau dorul privind dimineața și seara chipurile ființelor iubite din fotografiile ținute cu sfințenie la capătul patului.
Radu nu concepea să se supună deșertului informațional din lumea tipică unui teatru de operații. Știa că acasă contează orice corespondență purtând marca Kandahar, sau mai târziu a localităților irakiene în care au fost încartiruite forțele expediționare românești. Și avea harul de a emoționa sau interesa ascultătorii din țară, anesteziați de imobilismul societății românești.
Recent, la propunerea lui Doru Dragomir, cel care a lansat publicația (deocamdată) electronică www.ziuaveche.ro am poposit din nou în studioul postului public de radio. Inițial la emisiunea dedicată actualității zilei, ulterior la EUROATLANTICA, spațiul virtual gestionat, cu har și sensibilitate, de Radu Dobrițoiu.
I-am ascultat vocea caldă. Semn că, în orele premergătoare și-a eliminat orice motiv de stres. Doar în fața microfonului nu mai ești doar tu, jurnalistul X sau Y, ci emblema unui post național, a cărui autoritate profesională nu poate fi știrbită de bîlbîieli, neatenții, confuzii, tonuri iritate etc.
Cum mai este Radu azi? Meticulos, atent la detalii, bine documentat, cu ochii la ceas și la desfășurătorul emisiunii. Și foarte calm! Transmite încredere interlocutorului. Dar nu ezită să îi pună întrebări dificile, chiar neașteptate, pentru că, la rândul lui, se așteaptă ca și invitații săi să vină la emisiune cu lecțiile făcute!
În istoria postdecembristă a jurnalismului de radio, Radu Dobrițoiu este conaționalul care nu a ezitat să însoțească trupele române acolo unde starea de război era condiția zilnică a afganilor, respectiv a irakienilor. Dincolo de laconismul specific comunicatelor aliaților știa să insereze și să comenteze date și fapte care ofereau ascultătorilor români și dimensiunea umană a acțiunilor militare.
EUROATLANTICA este azi spațiul radiofonic în care un corespondent de război s-a transformat într-un moderator plin de surprize, dornic ca, în minutele avute la dispoziție să fie argumentate idei, sau expuse experiențe de referință. Asta deoarece verdictul final al milioanelor de ascultători contează pentru el.
Emisiunea lui Radu este făcută cu…mitralierele argumentațiilor lucide puse pe masa din studioul vizibil și pe Internet. Sunt alt gen de …rafale, decât cele auzite în teatrele de operații. Nu puține dintre frazele rostite rămân memorabile.
Este meritul exclusiv al cerebralului Radu Dobrițoiu.
Iată o mostră: euroatlantica

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~