Ion Petrescu

Ce aştept de la preşedinte?

Pentru orice observator neutru, premierului i-a reuşit un lucru. Atât de consecvent a fost în promovarea unor epitete la adresa veniturilor militarilor activi şi în rezervă, încât pe cei care mai sunt prezenţi la apelul matinal i-a scârbit în totalitate, iar pe cei exilaţi spre apusul vieţii i-a făcut să intre mai des în biserici, ca să-i ierte Cel de Sus pentru mânia vremelnică…

Momentan, Emil Boc a învins. Asociaţiile rezerviştilor s-au compromis prin lipsa eficienţei demersurilor scrise. Iar sindicatul născut din disperarea celor care s-au trezit cu drepturile băneşti şi demnitatea călcate în picioare se zbate să nu ajungă în derizoriul tipic sterilelor dezbateri TV, la care contribuabilii necăjiţi exclamă:”Nu le mai ajung banii ăstora de la armată? Dar noi ce să zicem?” Şi scrâşnesc din dinţi…

Rupt de realităţile ţării pe care o gestionează, copilărosul Boc îşi freacă deja mâinile cu bucurie pentru proiectele de legi care urmează a fi validate, în doi timpi şi trei mişcări – PDL, UDMR şi grupul independenţilor -, de maşina de vot a coaliţiei guvernamentale.
Aşa va trece şi legea umilirii pensionarilor militari. Să vezi atunci veselie pe la posturile de televiziune care năşesc multiplicarea voturilor manelizate, utile haidamacilor politici, cu afaceri private în euro şi salarii în lei. Evident de la stat.
Ce aştept de la preşedintele ţării mele? Dreptate.
Să îşi respecte promisiunea făcută în Aula Ministerului Apărării Naţionale, la ultima sa întâlnire cu liderii militari. Fie să retrimită legea menţionată la Parlament. Fie să o promulge, conştient că va fi aplicată precum cea care “a mărit” salariile profesorilor…
Mai ţineţi minte? Preşedintele împuşcat de Crăciun a pierdut sprijinul armatei în august 1989, când a stopat avansările tradiţionale.
Actualul lider constituţional al forţelor armate încă poate să şteargă scuipatul bo(c)ieresc de pe obrazul oştirii. Şi o va face.