Există trei momente în care am avut onoarea rară să fiu în dialog cu Majestatea Voastră.
Le voi evoca sintetic, acum, doar pentru o mai firească percepere a naturaleții cu care ați știut să fiți aproape de români.

Primul este acela în care, însoțit de Radu Duda ați poposit la fostul sediu, din Piața Victoriei, al Asociației “George C. Marshall- România”. Încăperea era prea mică pentru toți cei care doreau atunci să vă privească,
să vă asculte și să vă înțeleagă. Erau generali și ofițeri, din armată și din alte structuri ale sistemului național de apărare, experți civili din domenii conexe – toți fiind absolvenți ai celebrului centru americano-german, cu același nume, din Bavaria. Un loc destinat înțelegerii valorilor comunității euroatlantice și cunoașterii celor care, mai devreme sau mai târziu pot deveni lideri, la diferite paliere, în propriul sistem național de apărare.
Ne-ați privit cu o bucurie aparte. Ne-ați ascultat cu atenție. Și ați vorbit cu o modestie care a impresionat asistența. Nicio urmă de aroganță în ora afectată acestei inedite întâlniri.

Al doilea moment este cel petrecut la Palatul Elisabeta,
într-un cadru aparte, cu prilejul unei întâlniri informale a familiei regale cu reprezentanți civili și militari din ministerul armatei, majoritatea fiind membri ai Asociației “George C. Marshall- România”,
oameni care au deprins în Bruxelles – la Cartierul General al NATO -,
precum și în Washington D.C. – la Pentagon și la Departamentul de Stat -,
importanța cultivării, prin dialog, a diferenței specifice între semeni cu convingeri diferite,
de cele mai multe ori complementare, alteori total opuse.

Atunci, ați purtat un dialog cu aproape fiecare oaspete.
Când mi-a venit rândul v-am povestit ceea ce știam de la bunica mea.
Aceasta se refugiase din Basarabia, din fața ocupanților sovietici, pe locomotiva bunicului,
oprindu-se amândoi la Gheorghieni, în Transilvania.
Viața a făcut atunci să poposiți și în acea localitate, unde nu i-ați ignorat pe simplii cetățeni veniți să vă vadă. Și pentru că bunica mea ținea un copil în brațe (viitoarea mea mamă) v-ați oprit,
ați mângâiat fata și i-ați oferit o ciocolată.
Știați că aveți în faţă basarabeni triști, izgoniţi de pe pământul lor de urgia adusă de blestemata Armată Roşie…

M-ați ascultat cu atenție, apoi cu o voce înceată ați rostit cuvintele:”Se poate…”
Bunica mea mai trăiește – are 92 de ani – și a surâs când a auzit remarca făcută cu atâta modestie.

Ultima oară am poposit,
cu alţi doi membri ai menţionatei asociaţii, chiar în biroul Majestății Voastre.
Ne-ați primit cu gesturi simple.
Cu o liniște interioară, incredibilă în vremuri dominate de isterie.
În spatele scaunului de la biroul regal se afla o fotografie îngălbenită de vreme.
Este aceea în care sunteți alături de ființa care v-a marcat viața – mama, Regina Elena.
Printre altele, la un moment dat v-am întrebat cum vi s-a acordat gradul suprem în oștirea țării.
Ați surâs. Apoi ați precizat că, după ce l-ați înălțat pe Antonescu la gradul de mareșal, acesta, la rândul său, v-a propus pentru aceeași onoare, rar acordată în Armata – pe atunci – Regală.
Mi-a plăcut sinceritatea cu care ați relatat adevărul istoric.

Majestate,

Din această perspectivă încerc doar să înțeleg de ce omul care nu mai poate fi scos din istoria țării a decis ca să participe la parada de 9 mai a.c. de la Moscova.

Poate pentru că se împlinesc 65 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Dar, după 9 Mai 1945 şi până la forţarea Voastră să părăsiți România,
Kremlinul v-a umilit de nenumărate ori,
inclusiv prin intermediul oamenilor săi de la București,
postaţi în poziţiile cheie, la nivel guvernamental.

Un simplu cetățean nu poate cere ceva ex-suveranului țării sale.
Iar un adevărat gazetar nu cade pradă speculațiilor ieftine, privind posibile influențe, promisiuni sau ambiții.

Știu însă, că
LOCUL MAJESTĂȚII VOASTRE ESTE LA PARADA MILITARĂ ORGANIZATĂ DE
ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI,
LA ARCUL DE TRIUMF.
Mai precis, în primul rând,
întâiul dintre foștii conducători ai țării – invitați de fiecare dată de actualul președinte.

Nu știu ce loc a rezervat “țarul” Vladimir Putin,
în tribuna din fața mausoleului lui Lenin,
pentru regele Mihai I al României.

Dar simt că mulți români așteaptă un gest de demnitate din partea Majestății Voastre.

Nu îi întristați.

Ion Petrescu