CA PEŞTELE PE USCAT…

Purtătoarele de uniforme militare şi-au câştigat respectul camarazilor
prin capacitatea de a acţiona aidoma lor în situaţii de criză,
inclusiv în teatrele de operaţii.

Damele numite pe considerente strict politice,
în pofida incompatibilităţii dintre evoluţiile profesionale şi studiile iniţiale
şi posturile încredinţate în organismul militar sunt gratulate,
din priviri, cu o imensă milă.

Milă pentru cei care le-au adus şi le mai ţin de mânuţă…

La începutul acestei săptămâni, generalul Stanley McChrystal a anunţat că trece în rezervă. El a căzut în capcana mediatică a celor ce au mizat pe temeritatea sa de a nu îşi cenzura opiniile în dialogurile cu cei aflaţi în preajmă, inclusiv cu jurnalişti sosiţi/trimişi special pentru o documentare/denigrare temeinică.
Dacă ar fi fost o personalitate cu simţul umorului, actualul preşedinte Barack Obama nu ar fi invocat „cu profund respect” lunga carieră a generalului demis, pentru ca apoi să menţioneze că remarcile acestuia, inserate special de o publicaţie americană, nu pot fi tolerate. Generalul McChrystal şi-a cerut scuze pentru afirmaţiile sale, citate de revista „Rolling Stone” şi s-a prezentat la Casa Albă, conştient că nu îi rămâne decât să îşi dea demisia – la sugestia previzibilă a comandantului forţelor armate ale SUA.
Ulterior, amiralul Mike Mullen, şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore – care nu are experienţa trăită de Stanley McChrystal în teatrele de operaţii – a declarat că a sprijinit decizia lui Obama. Motivul? Comentariile generalului, publicate de revista amintită, induc ideea existenţei unui climat de comandă nefiresc, unde se tolerează criticile dure vizând controlul civil în forţele armate americane. Iată o falsă problemă.
Peste Ocean şi în Europa, inclusiv în România, nu controlul civil este contestat de militarii de carieră, ci numirea pe anumite posturi, din considerente strict politice, a unor persoane fără experienţa, instruirea şi voinţa necesare dialogului aşteptat de experţii forţelor armate. În schimb au pretenţii ireale, bazate pe aroganţa tipică fiinţelor complexate, aruncate-n mediul militar ca peştele pe uscat…
Convingerea amiralului Mullen, formulată în alocuţiunea sa la Forumul Aspen, în Colorado, este că liderii militari trebuie să aibă tot timpul în minte faptul că ei sunt în serviciul liderilor aleşi:”Trebuie să ne asigurăm că aderăm la acest principiu în orice chip – public, privat, formal şi informal.” Atenţie! El nu se referea la raporturile profesionale cu civilii numiţi pe criterii politice în posturi de conducere din organigrama ministerului de resort.
Mullen a recunoscut că o atitudine tolerantă faţă de incompetenţă, în discuţiile particulare, este dăunătoare. Carevasăzică, important este să nu se afle! Ce profesionist stăpân pe meseria sa devine obedient faţă de un impostor – numit şef doar pentru apartenenţa sa politică?

Editorial publicat de ZIUAVECHE.RO

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~