Ion Petrescu

NE TREBUIE UN “MORT”…

© Titlul nu este deloc cinic. Cu ani în urmă am împărţit
luni bune de teste, bucurii şi confesiuni cu un ofiţer blond
din armata cehă. Anterior cursului la care participa în Baza
Borden, a Forţelor Armate Canadiene, undeva lângă Toronto,
junele căpitan din Praga fusese bodyguard-ul ministrului apărării
în Cehoslovacia socialistă.

Într-o seară, acest camarad din poliţia militară cehă m-a
întrebat dacă ştiu cum a fost schimbat regimul
comunist la el în ţară.

Reproduc, din memorie, ceea ce mi-a relatat
colegul de curs:

– Demonstraţiile celor dornici de o înlăturare a conducerii
perimate din fruntea statului continuau cu participarea
a zeci şi zeci de mii de tineri. Dar regimul se simţea stăpân pe situaţie.

Oamenii erau exasperaţi că pur şi simplu nu conta faptul
că umpleau pieţele, scandau, manifestau pe străzi.

Trupele noastre erau în cazărmi şi nimeni nu se gândea că
vor fi scoase în stradă, deoarece, în momentul invaziei
sovietice, din vara anului 1989, din punctul de vedere
al cehoslovacilor, de la general la soldat, cu puţine excepţii,
toţi au fost nişte laşi.

Forţele ministerului de interne erau prezente,
parte a lor reacţionând dur faţă de manifestanţi.

Misiunea lor clară era să disperseze demonstranţii.

La un moment dat, studenţii noştri s-au canalizat pe o stradă
din vechea Pragă. Îngustă. Scandau disperaţi că şi în
acea zi au manifestat degeaba.

Dintr-o dată s-au auzit focuri de armă.
Nimeni nu ştie cine şi de unde
a tras. Apoi mulţimea s-a oprit.

Brusc s-a răspândit zvonul
că a fost împuşcat un student.

Au apărut oameni care au susţinut că
l-au văzut prăbuşit pe caldarâm, într-un lac de sânge.
Unii spuneau că l-ar fi luat ulterior o salvare.
Alţii afirmau că mai era acolo, înconjurat de colegi,
cu lacrimile pe obraz.

Din acel moment, forţele de ordine au dispărut.
Mulţimea a fost de neoprit preluând de facto
controlul asupra Capitalei. Fără să moară nimeni!

– Ce glumă este asta? am întrebat eu. Şi studentul împuşcat?

– A fost recunoscut, peste un an, pe stradă, de un ziarist prevenit de serviciul nostru de informaţii. Populaţia trebuia să afle că nimeni nu a murit la abolirea vechiului regim.

“Studentul” era un tânăr ofiţer, bine instruit, din intelligence-ul autohton. A marcat bine momentul, care a dus la schimbarea regimului în ţara noastră. Nimeni nu l-a decorat. Şi nimeni nu i-a trecut numele în cartea de istorie.
Dar, fără curajul său…

Tags: DULCE CA MIEREA ESTE GLONŢUL PATRIEI...