Ion Petrescu

Cine, dintre teleaştii români, îl lăuda pe Nicolas Sarkozy?

Există un Dumnezeu.

A fost o vreme când televiziuni mioritice, deci depresive – ce bat câmpii cu graţie, pe măsura naivităţii telespectatorilor avizi măcar de circ, dacă de altceva nu mai au parte -, îl lăudau pe micuţul napoleon, în visele sale, Nicolas Sarkozy,

acest preşedinte occidental despre care conaţionalii săi au lansat o glumă cu tâlc:

” Cu ce vrea să câştige Nicolas al doilea mandat?
Radio Erevan răspunde sec: cu pruncul pe care-l va naşte Carla Bruni!”

Ei bine, iată că pe 30 iunie 2011, şeful statului francez a fost agresat de un conaţional, în timp ce făcea o baie de mulţime în localitatea Brax, în Lot-et-Garonne.

După cum se poate vedea şi din imaginile postate, delicatul prezident era într-o electorală, deci calculată acţiune de strângere a mâinilor celor meniţi – în viziunea sa – să-l voteze şi a doua oară, pentru a avea continuitatea dorită la Palatul Elysée.

Brusc, un bărbat – are şi Franţa vitejii săi – care mimase că vrea să-i dea mâna, l-a apucat, pe neaşteptate, de haină, dezechilibrându-l efectiv pe ce-l ce visa la campania din Libia ca la o încoronare a destinului său de lider mondial.

Abia atunci s-au trezit şi gărzile de corp, trântindu-l, literalmente, la pământ pe agresorul necunoscut, în timp ce preşedintele tuturor francezilor – la ei nefiind recunoscută constituţional altă naţionalitate! – cu priviri de om rănit, în orgoliul propriu, a continuat…baia sa de mulţime.

Pentru cei curioşi poate-i suficientă informaţia că agresorul este un francez normal, în vârstă de 32 de ani, din Lot-et-Garonne, fiind la ora actuală în arestul jandarmeriei din Agen, care a şi declanşat o investigaţie pentru lămurirea publică a acestei întâmplări nefaste, pentru Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsai.
Francez verde, nu se vede?

Suficientă informaţia?

Era o glumă.
Bărbatul respectiv se numeşte Herman Fuster, funcţionar municipal şi recepţioner la Conservatorul de Muzică şi Dans din Agen.

Fiind luaţi la întrebări, de jurnalişti, poliţiştii au recunoscut că, anterior acestui incident, Herman Fuster era calm, discret, şi uneori foarte vorbăreţ.
Asta la prima strigare…

Cum preşedinţia Franţei nu putea admite că un cetăţean francez normal l-a atacat pe preşedintele Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsai, brusc au fost identificaţi şi citaţi o serie de… martori – termen elegant pentru delaţiunile ordonate/sugerate/plătite -, care (să vezi minune!) îşi amintesc “o cădere nervoasă, în urmă cu câteva luni, sau …o tentativă de suicid.”
La agresor, doar nu credeaţi că era vorbă de cel agresat?

Aţi înţeles mesajul?
Un nebun…

Noroc că presa franceză mai are şi surse lucide.

Una dintre acestea a precizat – sub protecţia anonimatului – că Herman Fuster dorea să îl interpeleze pe preşedintele Franţei pentru intervenţia militară, deloc inspirată – dovadă numărul mare de aliaţi, din NATO, care au refuzat să participe la Operaţiunea “Protectorul Unificat” – în Libia.

Şi pentru că şi francezii nu duc lipsă de servitorii preşedinţiei – fiind latini, ca şi noi -, un judecător ce a dorit să nu i se divulge numele a indicat că fapta lui Herman poate fi inclusă în categoria violenţelor grave, luând în considerare că agresatul avea calitatea de a fi “depozitarul autorităţii publice a şefului de stat.”

În acest caz – a se reţine de teleaştii români ce îl aplaudau pe Nicolas Sarkozy, pentru atitudinea ireverenţioasă faţă de preşedintele României, care, oricât ar fi de blamat pe plan intern, trebuia respectat ca “depozitarul autorităţii publice a şefului de stat” – autorul gestului filmat riscă trei ani de închisoare şi 45.000 de euro amendă!

În înţelepciunea sa, indusă de consilieri fără apetitul său sexual, Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsai nu a depus o plângere împotriva agresorului.

Atenţi la precedente, jurnaliştii francezi şi-au adus aminte că nu este prima oară când Micul Napoleon, alias Nicolas Sarkozy, este agresat pe parcursul unei deplasări în teritoriul naţional.

De pildă, la o ceremonie derulată în ianuarie 2009, la Canalul Mânecii, coloana prezidenţială a fost supusă unei presiuni a mulţimii, nu însă şi monsieur Sarkozy.

Vorba vine!

Dovada? Imediat, după vizită, prefectul şi un poliţist de rang înalt au fost concediaţi!

Anterior, în anul 2008, la Salonul Agriculturii, şeful statului a fost acostat de un om care a refuzat să dea mâna cu el:

– Nu mă atinge, mă murdăreşti! a strigat francezul de rând.