care tocmai a fost sărbătorit, pe 22 iulie a.c., la Catedrala Patriarhală din Capitală, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani. Un eveniment la care au luat parte membri ai Sfântului Sinod, dar şi oficialităţi. Din dreapta Prutului.

Probabil că versatilul premier, al celui de-al doilea stat românesc, nu a avut oportunitatea menţionată, altă explicaţie nefiind pentru gestul său, revoltător, mediatizat ca şi cum ar fi fost vorba de o reuşită demnă de Cartea Recordurilor.

De ce scriu asta?
Premierul Vlad Filat a discutat tam-nisam despre vizita… patriarhului la Chişinău.
Aţi citit bine.

Cu precizarea că nu este vorba de Preafericitul Părinte Daniel!

Ci despre Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Prea Fericitul Kiril,

care brusc s-a gândit să le vadă şi pe “oile rătăcite”,
deloc pravoslavnice, dintre Prut şi Nistru.

Nu acum. Pe vreme de caniculă.
Ci mai la toamnă, prin octombrie – nostalgic fiind Kiril după un anumit octombrie…roşu – când vinul oferit de Marian Lupu la aeroport şi
de Vladimir Filat, la cina cea de taină,
din prima seară a vizitei Papei de la Moscova,
va fi pe măsura bunelor obiceiuri ale urmaşilor lui Ştefan cel Mare.

Care este totuşi un Sfânt al Bisericii Ortodoxe Române,
nu al Maicii Rusia!

Şi pentru ca discursul, de tip sovietic, să fie bine întipărit în minţile moldovenilor uitători acum spre România, Kiril speră, prin antemergătorul său, Gheorghii Roşcin, că vizita va fi una…plină şi productivă?

Plină de ce? De scandări precum:

“Nu vrem NATO şi nici UE,
Ci doar CSI, eparhie să ne fie!”

Filat mai ştie pe ce lume trăieşte?

Posibil că nu, dacă a ajuns să dea raportul unui… popă rus!

Unul venit, chipurile, pentru detaliile tehnice ale vizitei comandate a patriarhului trimis, la toamnă, de Moscova, cu un singur scop.

Să susure la urechile gazdelor sale că, până la alegerile prezidenţiale, din primăvara anului 2012, din Rusia, guvernul de la Chişinău să nu deraieze mai mult – în viziunea tandemului Putin-Medvedev – spre Occident. Haraşo!

Din acest punct de vedere, vizita conducătorului Bisericii Ortodoxe Ruse în landul dintre Nistru şi Prut este una la fel de importantă, pentru credincioşii şi ateii de rând, precum o frecţie la un picior de lemn. Unul nesfinţit de Kiril.

De data asta Vladimir Voronin are tot dreptul să râdă.
În hohote!

Aşa gafă politică nu va fi trecută cu vederea la Bruxelles.

Unde s-ar putea ca, după vizita lui Kiril, lui Filat să i se comunice
că pentru lunile următoare, până hăt, în 2012,
agendele interlocutorilor săi, de până acum,
au devenit brusc pline de evenimente
“ce nu pot fi amânate şi nu îngăduie”
o întrevedere cu prea supusul pravoslavnicilor…

Pe scurt: Good bye my love good bye!