Ion Petrescu

Miniaturile lui Gheorghe Suciu admirate la Totkomloş

Am văzut zilele trecute, la cel mai mare post TV de diversiune, în scop electoral, un personaj care se lăuda că a fost prin provincie şi a văzut pensionari militari, cu grade mari, pe post de şoferi taximetrişti. Uitând să spună că, deocamdată, pensiile militare nu s-au tăiat. Că el însuşi a avut tangenţe cu armata prin plimbarea uniformei între dulapul de acasă şi cuierul din biroul de la serviciu.

Realitatea este că fiecare om, indiferent ce a fost cândva, are dreptul la o viaţă activă. Una în care să se bucure că nu gradul, funcţia, trimiterea de către X într-o anumită misiune îl pune în atenţia, firească, a opiniei publice.

Un asemenea ofiţer în rezervă este colonelul Gheorghe Suciu din Nădlac. Paradoxul soartei sale? A activat într-o unitate de construcţii, din Timişoara. Iar acum construieşte… miniaturi din lemn, cu un succes aparte la public. Dovada?

El a făcut parte din echipa unor oficiali şi creatori de obiecte de artizanat din lemn, din Nădlac, care au participat la Zilele Oraşului Totkomloş din Ungaria. În prezenţa delegaţiilor oraşelor înfrăţite cu oraşul sărbătorit Totkomloş, la casa Tradiţiilor a fost „tăiată panglica” şi a avut loc vernisajul Expoziţiei sub genericul „Fără Frontiere”.

Primăriţa din Totkomloş şi primarul din Nădlac

“Am putut asculta programul prezentat de micii suflători din Totkomloş, formaţiile de dansuri populare care au urcat pe scenă, un frumos program de operete precum şi formaţiile de muzica uşoară şi pop care au prezentat concertul prevăzut în program, activităţi care au atras un numeros public atât din oraşul Totkomloş cât şi din localităţile apropiate. Duminică vom fi din nou prezenţi în oraşul Totkomloş pentru a participa, în continuare, la tot ceea ce organizatorii s-au străduit să pregătească şi să ne prezinte.” Este confesiunea camaradului Gheorghe Suciu, din Nădlac.

Un om care aduce aminte semenilor săi, prin miniaturile lui, surprinzător de frumoase, că Nicolae Iorga avea dreptate când afirma:“Când copilul din noi a murit, suntem morţi demult!”

UN EDITORIAL INTERESANT DE GHEORGHE SUCIU PUTEŢI CITI AICI.

Tags: Gheorghe Suciu din Nădlac