Câţiva leuţi

Camaradul Gheorghe Suciu, din Nădlac, mi-a trimis un cursiv pe care-l reproduc in integrum:

A PENSIONAR

SE APROPIE CRĂCIUNUL, OARE CEI SĂRACI ŞI PENSIONARII, CE VOR PUNE PE MASĂ?

Se apropie CRĂCIUNUL şi ANUL NOU 2012, mai sunt câteva zile în care fiecare „aleargă” de colo-colo, pentru a-şi face rost de bucatele tradiţionale, pe care să le pună pe masă. Şi nu e deloc uşor ca în zilele noastre, să poţi cumpăra ceva la preţuri rezonabile.

La noi nu e ca în alte ţări din UE, unde comercianţii scad preţurile de sărbători, ca să aibă vânzare mai mare, afaceriştii şi comercianţii noştri cresc foarte mult preţurile, ei nu vor sau nu cunosc regulile economiei de piaţă, conform cărora dacă creşti preţul, vinzi mai puţin.

Acest lucru îi face pe arădeni şi nădlăcani să alerge în oraşele vecine din Ungaria, Mako sau Szeged unde poţi cumpăra produse tradiţionale de Crăciun, chiar la jumătate de preţ.

La noi oamenii au bani puţini în comparaţie cu cei care lucrează prin guvern, ministere sau departamente centrale, unde primesc primă şi cadouri de Crăciun, unii n-au luat salariile de mai mult timp, pensionarii „aleargă” pe la CAR-uri, pentru a lua împrumut câţiva leuţi, cu care să poată cumpăra măcar puţină carne, o varză murată pentru sarmale şi un cozonac.

Dar asta nu interesează pe cei care ne conduc destinele, ei au de toate, din belşug.

Prin pieţele judeţului Arad poţi vedea mulţi oameni cu lacrimi în ochi, când văd preţurile, unii se fac că nu văd carnea de porc, în vitrinele frigorifice, la un preţ pe care ei nu şi-l pot permite, dar spun că ar fi bucuroşi să aibă, de sărbătorile Crăciunului, pe masă, măcar un kilogram de carne de orice fel.

Oamenii se uită lung şi lăcrimează când văd „limuzinele” negre sau argintii intrând în piaţă şi punând în portbagaj câte o jumătate de porc, sau un porc gata tăiat, care să umple mesele politicienilor, ale celor bogaţi sau ale bişniţarilor.

Unii dintre ei chiar se întreabă cu glasul stins: „Oare de unde au aceştia atâţia bani, fiindcă nu muncesc nicăieri, iar eu care am muncit 40 de ani, nu-mi pot permite să iau nici măcar un sfert de porc? Oare de ce sunt atâţia oameni săraci spre care nici măcar Dumnezeu nu-şi întoarce faţa? Unde sunt promisiunile celor pe care noi i-am votat în urmă cu câţiva ani?”

Câtă înţelepciune populară poţi auzi dacă mergi într-o zi peste tot şi asculţi glasul dureros al populaţiei şi câtă indiferenţă sau minciună poţi auzi din glasul celor care ne conduc! Oare aşa va fi şi înainte de alegerile din 2012? Cred că-şi va intra din nou în rol minciuna şi promisiunea care nu va deveni niciodată realitate.

Gheorghe Suciu

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~