Con le mani pulite (video)

5689811591_e03120514b (1)

Într-o vreme când doar aparent mândria de a fi subofiţer este mai mare decât aceea de ofiţer – dacă luăm în calcul, din păcate, cuantumul pensiilor comparabile ale unor rezervişti cu asemenea grade – mi-a parvenit un flux de date marca… science fiction.

Aşa am crezut iniţial, dar rândurile de mai jos reprezintă fapte verificabile, deloc inventate, cu precizarea că oamenii care cunosc personajele se tem de consecinţele propriilor dezvăluiri, dacă se adresează presei.

Şi iată incredibila înlănţuire de minuni ce ar fi putut constitui subiectul unui episod din cunoscutul serial Con le mani pulite/Cu mâinile curate…

Inspiraţi profund, aprindeţi-vă o ţigară, mângâiaţi pisica ce toarce alături, cereţi consoartei un pahar de coniac şi abia acum citiţi…

Un înstelat ce încă mai evoluează la o altitudine ameţitoare, după ce l-a propulsat pe fiul său ca militar angajat pe bază de contract, în armata naţională, l-a ajutat apoi să urmeze o școală de subofiţeri. Până aici dragostea paternă justifică un asemenea sprijin.

Ulterior apar însă… aventurile odraslei.

Prima fiind când era elev la şcoala de subofiţeri, unde s-a remarcat printr-un… furt comis dintr-un autoturism. Este trecut în rezervă în urma condamnării penale.

Timpul trece. Părintele înstelat trece la ofensivă. Urmarea? Fiul este reactivat, fără surle şi trâmbiţe.

Bravos, naţiune!

Ce înseamnă să iubeşti cariera militară!

I te dedici cu trup şi… fiu, chiar dacă acesta are în clin cu mediul militar, precum un deţinut cu domeniul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Române.

Nu am pomenit deloc întâmplător de B.O.R., pentru simplul motiv că ulterior, tot printr-o manieră evident neortodoxă, sergentul de ieri, aparent major, Pluto(nierul) de salon devenit ulterior, a fost atins de bagheta magică a tatălui şi hirotonisit ( că de avansare regulamentară nu poate fi vorba!) maior!

Trai nineacă pe influenţa perversă a înstelatului tătic!

Scriam de un furt dintr-o maşină? Naiv ce sunt!

Păi când mai era subofiţer – perioada a doua, cea de cadru militar reactivat, chiar dacă era condamnat! -, deşi trăia în localitatea natală a recidivat! A fost prins, din nou, că încerca să îşi însuşească bunuri străine dintr-un autoturism şi trimis în judecată, a doua oară, pentru tentativă de furt!

Şi acuma vine bomboana pe coliva…înstelatului tătic.

Că doar acesta i-a găsit un asemenea avocat încât a convins instanţa că inculpatul era într-o stare de ebrietate prea avansată ca să mai poată comite fapta! Păi ce credeaţi?…

Şi pentru ca dosarul lui Pluto să fie imaculat, ce mai reuşeşte acelaşi distins tăicuţ?

Obține şi reabilitarea pentru condamnarea anterioară!

Cum? Printr-o cerere. Aceasta fiind un act procedural prin intermediul căruia condamnatul urmărește – pe cale judecătorească -, în cazurile prevăzute de lege, încetarea decăderilor, interdicțiilor și a incapacităților care rezultă din condamnare.

Cererea se face de condamnat, se menționează adresa sa, condamnarea pentru care se cere reabilitarea și fapta pentru care a fost pronunțată, localitățile unde condamnatul a locuit etc.

Se poate observa că peste tot se vorbește de condamnat și condamnare. Reabilitarea nu șterge calitatea de condamnat.

Și atunci cum poate un condamnat să lucreze în armată?!…

Urmează o perioada în care Pluto nu se „afirmă” decât prin raporturile conflictuale cu șefii şi colegii, ambele categorii descoperind repede singura sa calitate – aceea că este „fiul tatălui”!

Care înstelat, abil, îl şi mută succesiv în alte garnizoane, atunci când starea conflictuală creată devenea acută.

Răstimp în care a urmat totuși un curs de pregătire pentru a putea fi înaintat la gradul de plutonier. Şi a finalizat o facultate la fără frecvență.

Concomitent, tăicuţul grijuliu a urcat tăcut, supus, mereu cu capul plecat, pe Everestul carierei militare.

Apoi i s-a părut că odrasla merită un loc mai bun. Urmează înscenarea unui conflict profesional, instrumentat de acelaşi înstelat, în urma căruia fiul este mutat, la intervenţia (din nou!) a tatălui, în altă garnizoană, iar comandantul care a încercat să îi arate lui Pluto genul proxim şi diferenţa specifică – în materie de disciplină militară – este trecut în rezervă „pentru limită de vârstă în grad.

Doar este vremea tinerilor…condamnaţi la un viitor fără etape normale în cariera militară, nu-i aşa?

Finalul este unul demn de Caragiale!

Plecat din unitatea unde se certase cu şeful unităţii militare, acest Pluto/Ghiţă Pristanda din alte vremuri, revine în garnizoană pe post de Tipătescu. Maior să trăiţi!

Nu de logistică. Nu de infanterie. De intelligence!!!

Să mori de râs, nu alta, de atâta… inteligenţă în instrumentarea carierei profesionale a acestui inguidibil, buşificator, bilibizdrocizant (sub)ofiţer, cu onoarea reperată de tăticu înstelat, care doarme bine-n pat, mulţumit de aşa băiat!

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~