Ion Petrescu

Vorbe din popor (video)

Mitul lui Dracula…
…şi mita aferentă

Vă mai amintiţi, bag seamă, de celebrul personaj
Ce s-a dus la târg cu boii, şi i-a dat pe-un… atelaj –
O căruţă care, cică, mergea singură – la vale,
Că la deal işi puse insuşi omul hamuri şi zăbale,
Ca să poată duce carul cel luat in loc de cash!
Şi-l dădu până la urmă pe capra unui megieş…
Capra asta, mai departe, o schimbă pe un gâscan
Iar gâscanul pe o pungă frumuşică, fără bani…

Personajul e Dănilă, mai generic zis, Păcală –
Adunarea să mă ierte – are mulţi urmaşi in sală
Ce i-au moştenit năravul, neroziile-alea mici
De le-a dat posteritatea numele de Păcălici.

Neam de pungă veşnic goală,
Neam de traistă în răspăr
Au ajuns acum să facă legile acestei ţări!

Cu şosele, cu momele, prin partide şi convenţii
Pun la cale soarta noastră, şi mai vin şi cu pretenţii!

Ne fac legi şi ne pun biruri,
Nu mai pot de… naţiune
Şi de-a ei securitate nu mai pot…
Acum, pe bune :

Din America, de pildă,
N-au luat ei cinci radare
Performante… altădată,
Unguent-costisitoare ?

Avea ţara bani atunci, bre, in buget, sau nu avea ?
Şi mă-ntreb : pe toate astea cine le va integra ?

Când oare-un radar de altul legând,
Nod de nod prin spaţii
Se va contura reţeaua integrată,
Ca la alţii ?

Aşa, n-am făcut nimica!
Am dat saci de bani pe ele…
Noi ne uităm la radare,
Iar radarele la stele!

Şi vedem nemărginire,
Pe radare-n calde seri –
Măi, cum ştiu americanii
Să ne fie parteneri !

Se mai duseră odată,
În bârlog la Moşu’ Sam
Şi se-ntoarseră cu-altă chestie de făcut semn –
Semnul crucii, al mirării faţă de o aşa treabă.

Făptuită-n vazul lumii,
Cu reclamă şi cu grabă.

Că ne-au dat americanii
Avioane de transport
« Hercules » – părăginite,
De zac pe aeroport!

Fie că nu-i combustibil,
Fie că s-au defectat.
După ce-am plătit o groază de bani,
De le-am reparat.
Tot lui Unchiu’ Sam, desigur,
Ce le-a dat cică degeaba
Iar acum, cu reparatul,
Îşi desăvârşeşte treaba!

Că şi-a curăţat hangare,
Piste şi aerodroame
Dând fier vechi la partenerul…
…Special lihnit de foame:

– Ia, române, şi te-nfruptă,
Că la Otopeni pe pistă
Zac « Herculi » bătuţi de soare,
De să zici că… nu există!

Vin acum ăştia,
Mai lacomi, făr’ de-avere
Să ne procopsească oastea
C-un… stol de elicoptere.

Nouazecişişase « Cobre »
Bimotoare de atac –
Va fi vai de inamicul
Neamului nostru sărac!

Să poftească mangafaua
Să atace el cu tancuri
Şi-o să se convingă lesne,
Cât de tari suntem in bancuri!

– Aaa, păi nu vă spusei treaba;
Ca să fie tare «scula »
Deşi e americană,
I-au dat numele « Dracula »!

Să se sperie duşmanii,
Aşa, să le luam mirul
Doar la vestea că românii
Se apără cu Vampirul!

Nu sunt bani ?
E o minciună!
O hachiţă, e o cursă.

Au venit odată turcii,
Mânaţi de nevoia lor.
Şi-mpreună cu Morenii
Plăsmuiră-un transportor
RN-94, giuvaer intre surate!

De-au rămas ruşii, francezii,
Toţi cu gurile căscate!

Până şi americanii
S-au convins cât e de bun
TAB-ul ce-l făcură turcii
Şi românii in comun!

Fu nespusă bucuria!
La Moreni şi la Ankara.

Doar că, pentru vreo comandă,
Iarăşi fu săracă ţara!

– O fi el, RN-ul ăsta,
Giuvaer – produs pe bandă
Dar bugetul nu permite…
Nu sunt bani pentru comandă!

Dacă vor, să vină turcii,
Să comande pentru ei!

Dacă nu, tragem zăvorul.
N-avem nici dolari, nici lei.

Nu-s resurse…
Fie marfa căutată şi de terţi!
Aşa s-a încheiat povestea…
… unui RATMIL de experţi.

_________________________________