ALBA TRANSILVANA

MARIA HÂNCU

Poeta Maria Hîncu, cetăţeancă a României şi a Republicii Moldova – la Târgul de Carte ALBA TRANSILVANA, ediţia a V-a/ 4-6 mai 2012, la Alba Iulia.

Acest eveniment se doreşte a fi – conform afirmaţiei profesoarei Mioara Pop, director al Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga”, Alba – o sărbătoare a cărţii şi un bun prilej de a cinsti o mare personalitate a culturii româneşti, precum poetul şi filosoful Lucian Blaga.

Poeta este sora lui Damian Hîncu, unul dintre tinerii bătuţi de miliţienii lui Vladimir Voronin,

pentru participarea la protestele din 7 aprilie 2009, în urma căruia regimul comunist, de la Chişinău, a fost aruncat la lada de gunoi a istoriei.

Sâmbătă, 5 mai, la ora 10.00, domniţa Maria Hîncu va lansa volumul de poezii intitulat “Coroana din cenuşă”, la două secole distanţă de ocuparea Basarabiei de către trupele ţariste.

Reinserez poemul emblematic pentru starea de spirit a generaţiei tinere, din cel de-Al Doilea Stat Românesc:

Coroana din cenuşă

1812 – 2012

De două secole, ni s-a smuls de pe creştet coroana,
Impuşi să vieţuim pe nisipuri mişcătoare.
De două secole speranţa ni-i apa, răbdarea ni-i hrana,
Iluzii etalate pe post de cartuşă.
Lumini cu reflexii mereu schimbătoare,

Aruncată, coroana zace-n cenuşă.

De două secole, invizibilă-i flacăra libertăţii,
Înfruntăm tristeţea în şir de cascade,
Dreptatea amuţeşte la porţile cetăţii,
Adevărul se opreşte ezitând lângă uşă,
Cuvântul, răscopt, înainte de a fi rostit, cade.

Uitată, coroana tace-n cenuşă.

Ci noi ne naştem împovăraţi cu vina,
Răvăşiţi, înainte de a fi putut plânge,
Orbi, înainte de a fi văzut lumina,
Ascunşi după măşti, ca o mână-n mănuşă,
Şi azi ne căutam locul, prin istoria scrisă cu sânge.

Singură, coroana suspină-n cenuşă.

Dar cât să îndurăm robiri şi umilinţi ?
Sub paşii noştri pământul geme, cu disperare,
Ni se împrumută limba, ni se închiriază ţara, noi, cuminţi
Spectatori, ne complacem în rol de păpuşă.
Marionete elegante, călcate în picioare.

Înstrăinată, coroana plânge-n cenuşă.

De două secole, trăim cu jumătate de corp,
Minţindu-ne voit că suntem integri,
Înaintăm rătăciţi, cu paşi nesiguri de orb,
Printre tăişuri săltând, flacăra jucăuşă,
Fără destinaţie, detaşaţi şi alegri,

De două secole, coroana aşteaptă-n cenuşă.

Maria Augustina Hîncu

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~