Ion Petrescu

Oamenii buni foarte repede au fost eliminaţi

Opinie de Sergiu Ungureanu
Republica Moldova
__________________________________

În istoria noastră avem unele pagini deosebite, pline de amintiri pline de semnificaţii şi simbol. Aşa ne amintim de Marile adunări naţionale de la sfîrşitul anilor 80 începutul 90, când a fost adoptată grafia latină, limba noastră, independenţa, adunări care la început erau haotice şi reprimate, dar apoi au devenit simboluri ale luptei pentru renaşterea poporului. Păcat că unii lideri de atunci foarte repede au trădat poporul şi s-au dovedit a fi doar nişte incompetenţi sau trădători, nu toţi au fost aşa, însă oamenii buni foarte repede au fost eliminaţi sau reduşi la tăcere.

PUTEŢI CITI CONTINUAREA GÂNDURILOR CONAŢIONALULUI DE PESTE PRUT APĂSÂND AICI!
__________________________________

Nota bene:

Finalul rândurilor scrise de europeanul din cel de-Al Doilea Stat Românesc, cu atâta sensibilitate, amărăciune şi o perceptibilă tristeţe mă determină să intru într-un dialog mimat, alternând afirmaţiile sale cu gândurile mele, ca semen ce am fost prezent la PRIMUL POD DE FLORI PESTE PRUT, LA UNGHENI:

Sergiu Ungureanu: – Astăzi cele 2 maluri sînt departe, atât politic, cât şi ca gîndire, cineva se consideră mai drept, cineva mai evoluat, cineva se consideră mai aproape de civilizaţie, cineva mai aproape de credinţă.

Ion Petrescu: – Este o percepţie. Ce trebuie respectată. Deşi este evident pesimistă. În opinia mea, diferenţele enumerate sunt reperele celor care, în mod firesc, după ce au scăpat de o anumită cârmuire doresc să guste libertatea. Unirea fiind – pentru anumiţi politicieni – pierderea actualelor privilegii. Chiar atunci, la Podul de Flori s-a văzut că românii de pe ambele maluri simt la fel, fiind şi unii şi alţii abia eliberaţi de comunism. Nu cred că în relaţiile directe, nu cele virtuale, sunt conaţionali simpli care să se considere mai…cum scrie tânărul compatriot de la Chişinău. O anumită sfioşenie, da – este detectabilă la fraţii de peste Prut. Dar le stă bine. Cei pe care i-am cunoscut, îi ştiu şi ţin legătura cu ei sunt oameni deloc pripiţi, cumpătaţi, cu o robustă viziune asupra unui prezent trecător şi oarece nedumeriri privind viitorul. Însăşi existenţa lor, cu asemenea filigrane sufleteşti este un bun naţional, pentru ambele maluri, ale Milcovului de azi – Prutul.

Sergiu Ungureanu: – Au apărut multe deosebiri, dacă la începutul anilor 90 la noi se suferea de rusizme în limbă astăzi se pare că mulţi au acceptat slangurile şi englezizmele, iar de la cel mai înalt nivel se duce o politică subtilă de inducere a ideii că limba Engleză trebuie să prevaleze în faţa limbii materne.

Ion Petrescu: – Cunosc ofiţeri din armata Republicii Moldova care vorbesc azi limbile engleză, franceză şi rusă la fel de bine ca aceea a poporului din care fac parte. Niciunul nu mi-a semnalat – ca trăitor la Chişinău, sau Bălţi – o asemenea …politică subtilă. Din nou – este o percepţie personală, o înţeleg, dar o generalizare poate că este un pic prea mult, în economia unui material bine scris.

Sergiu Ungureanu: – Ne impune subtil, dar sigur, ideia că a fi cu poporul tău, a face bine neamului nu înseamnă a cunoaşte trediţiile, Folclorul, etnogeneza, credinţa… ci înseamnă merge spre UE (curată trădare a valorilor neamului). Iar să treci acum acele poduri este mai greu ca niciodată (viza, 500Euro chemări şi alte bucurii).

Ion Petrescu: – Cunoaşterea şi respectarea tradiţiilor naţionale este una dintre caracteristicile comunităţii europene. Nu am văzut, în nordul Italiei, unde trăieşte o comunitate de germani, în Tirolul de Sud, ca să fie cineva care să le interzică folclorul, etnogeneza, credinţa. Dar cetăţenii aceştia vorbeau italiana şi arborau pe fiecare casă, proprietate personală, Tricolorul. Evident cel italian. Aşa că UE nu este o curată trădare a valorilor neamului, mai degrabă Comunitatea Statelor Independente este o curată rusificare a valorilor româneşti din stânga Prutului – dacă tot este cazul să facem o comparaţie. Este mai greu de trecut Prutul? Da. Şi pentru cei din dreapta Prutului. Uitaţi-vă la preţurile practicate la hotelurile din Chişinău, sau la motelurile din afara acestui mare şi frumos oraş. Descurajante, pentru cine are un venit normal, în România. Şi lista exemplelor de acest fel ar putea continua.

Sergiu Ungureanu:– Au fost vremuri frumoase dar se pare că acolo undeva în cancelariile acelor vremuri s-a hotărît altceva, şi conducerile au trădat poporul lor. Rămînem cu amintiri frumoase şi vorba poetului vreme trece, vreme vine.

Ion Petrescu:– Nu cred. Vicepreşedintele Joe Biden nu a poposit la Chişinău doar ca să fie filmat alături de premierul Vlad Filat – a cărui zi de naştere este azi şi, ca la orice aniversare a unui conaţional, urarea cuvenită este La mulţi ani, spre mai binele celui de-Al Doilea Stat Românesc! -, ci ca să înţeleagă Kremlinul că landul dintre Nistru şi Prut este sub protecţia Statelor Unite. Punct.

Sergiu Ungureanu:– Nu sînt unionist (aceasta ar face rău ambelor maluri) doar vreau să arăt de unde am pornit, şi unde am ajuns, şi să mă împart cu unele amintiri frumoase.

Ion Petrescu: – Sunt unionist. Şi unirea ar face bine ambelor state româneşti. Fac un pariu – simbolic, dar necesar – că în al doilea mandat al preşedintelui Obama, sau în întâiul mandat al republicanului care eventual îl va învinge, în competiţia electorală pentru Casa Albă, Republica Moldova se va integra în Uniunea Europeană, iar apoi, prin referendum, în care tinerii vor fi majoritari, se va decide ceea ce toţi ştiu că este mai binele unei naţiuni puternice, de peste 24.000.000 de europeni. Azi unii răspândiţi prin Europa. Mâine, încrezători în destinul unui stat comparabil, ca importanţă, la flancul răsăritean al NATO, cu Polonia.
Visez la ziua când reporterul de la ABCNews va poposi la Deveselu, unde, din 2015, vor fi interceptoare americane şi va întreba doi profesionişti militari tineri de unde sunt. Probabil că unul va spune că-i din Craiova, iar altul din…Bălţi. În aceeaşi limbă europeană. 100% românească.