Ion Petrescu

ROMÂNIA: CDIUA și-a încetat existența

NOTA AUTORULUI BLOGULUI: Fac de la bun început precizarea că publicarea rândurilor de mai jos nu înseamnă că subscriu la ideea conform căreia azi ar fi profesionişti militari mai puţin atenţi la ceea ce au de făcut, pentru a păstra tradiţii meritorii, fie acestea şi cele instituite după 1989. În condiţii de austeritate bugetară, de ierarhii militare dinamitate de angajări pe criterii politice, tolerate de serviciul de intelligence al armatei – care are el însuşi un mastodont uitat pe post de consilier pe viaţă al ministrului – a arăta cu degetul spre simpli executanţi este o chestiune de opţiune personală. Dar dreptul la liberă şi asumată exprimare – cu identitate clară – merită a fi respectat.

_________________________________________________________

S-a pierdut încă o valoare a Armatei Române:

Centrul de Drept Internațional Umanitar (CDIUA)

Opinia colonelului (r.) dr. Dumitru Codiță

„Fără trecut, nimeni nu are viitor”
Octavian Paler

Cu prilejul reuniunii trimestriale a Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar, unde fusesem invitat pentru primi titlul onorific „pentru implicarea la înființarea și funcționarea acesteia”, am aflat că CDIUA urma să fie mutat din Ploiești. Ca membru fondator și autor principal al demersurilor de afirmare a instituției un deceniu și jumătate, nici de această dată nu mă voi putea desprinde de subiectivismul unei relatări pe care mi-o asum în totalitate.
CDIUA a fost timp de 15 ani un partener al principalelor instituții internaționale cu răspunderi în domeniu. Acest loc putea fi menținut dacă cei care i-au influenţat destinul ar fi conștientizat importanța, valoarea și posibilitațile de afirmare a acestuia în interes național.
Pentru a vedea cum arăta instituția se poate consulta lucrarea „Dreptul Internațional Umanitar în Armata României sau Monografia CDIUA”, care va fi publicată, în episoade, pe adresa Asociației Române de Drept Umanitar – Filiala Prahova (www.arduph.ro) în locația: Domenii/ DIU în Armata României.
Mutarea Centrului din locul în care a fost înființat echivalează cu dispariția acestuia.
Curiozitatea m-a împins să văd ce a rămas după mutare din locația de bază. Am găsit o atmosferă tristă și deplorabilă. Un fapt te frapează de la prima vedere. Au rămas neatinse exponatele care prezentau memoria instituțională a Centrului. Nu au fost luate planșele și imaginile cu momentul înființării instituției, cele care redau colaborarea cu entitățile locale, care au colaborat la înființarea Centrului, o parte din diplomele acordate instituției de-a lungul anilor, precum și panourile care reflectau relațiile naționale și internaționale.
Nimic nu mai amintea de sălile pline de viață de altădată, gata oricând să primească la pregătire diferite categorii de cursanți din mediul militar și/sau civil.
Persoane din locația unde a fost mutat Centrul m-au informat că materialele luate cu japca de la Ploiești au stat zile întregi aruncate pe holuri. Nu a existat nicio concepție cu privire la dispunerea acestora la noua adresă.
De aceea, afirm cu toată responsabilitatea: începând cu luna mai 2012 CDIUA și-a încetat existența. Între ceea ce se preconiza, pe baza unor documentări şi analize fundamentate – și cursul pe care instituția s-a angajat nu mai există nicio legătură. Scopul și obiectivele asumate sunt compromise definitiv și iremediabil. În forma preconizată nu poate fi decât caricatura instituției pe care o veți descoperi în paginile lucrării menționate mai sus. În noua locație Centrul este o altă entitate, care nu are nimic în comun cu ceea ce a fost. Poate doar denumirea, și aceasta inadecvată la conţinutul rămas în prezent, deşi firma se află – abandonată – la Ploiești.
Centrul a fost conceput, încă de la înființare, să fie prezent în viața națională și internațională și nu doar a instruirii personalului forțelor armate. Pentru instruirea militarilor se alocă timp prin programele de instruire de la fiecare instituție militară de învățământ și chiar la fiecare unitate. În alte condiții decât cele care presupun deschiderea și prezența în relațiile cu toate instituțiile naționale și internaționale cu răspunderi în domeniu Centrul nu-și mai are rațiunea de a exista.
Concluzie. În oricare altă localitate decât în Ploiești, Centrul de Drept Internațional Umanitar nu poate fi decât urma palidă a ceea ce a fost. Tratarea Centrului ca pe o structură oarecare ce poate oferi doar serviciu cuiva și nu ca pe o instituție căreia îi revin răspunderi deosebite, reprezintă calea sigură spre o eșuare totală.
O instituție nu dăinuieşte doar printr-o decizie oficială, ci în primul rând prin oamenii care îi dau viață din interior şi apoi prin amploarea și calitatea relațiilor exterioare. Acest lucru nu a fost înțeles și a condus la declinul Centrului.
Încă un simbol a dipărut din panoplia instituțională, mereu sărăcită și agresată, din dorința de a face să primeze interesul personal în detrimentul celui general național.
Cei implicați în destinele Centrului sunt vinovați de acţiune premeditată pentru distrugerea acestei structuri. Voi aduce drept argumente, în episoade succesive, publicate pe site-ul indicat mai sus, date cu privire la poziția pe care CDIUA o avea în angrenajul instituțional militar, local, național, și internațional.
Existența CDIUA a căzut în desuetudine în condițiile în care funcționează structuri juridice la toate nivelurile și categoriile de forțe armate încadrate cu consilieri juridici, care au și sarcina consilierii comandanților în domeniul dreptului conflictelor armate.
În acest context, consider de folos o întrebare retorică: Mai pot servi intereselor generale promovate de Centru persoane care nu au nimic comun cu valorile umanitarismului? Invit pe cei interesați să analizeze oportunitatea și necesitatea menținerii structurii în noul context.

Tags: Colonel (r.) dr. Dumitru Codiță