Ion Petrescu

COLONELUL VASILE POPA şi misiunea generalului Coandă

Unui ofiţer i se poate fura, pentru o vreme, bucuria de a fi acolo unde faptele l-au îndrituit să ajungă, dar niciun politician dâmboviţean, cu sau fără cosiţe tembele, nu-i poate lua – omului ce a purtat uniforma – identitatea. Aceea care nu are nimic comun cu gesturi reparatorii puerile, precum o legitimaţie militară, de sorginte liberală, bună de folosit între domiciliul personal – evident temporar – şi cel etern, acolo unde nu mai rămâne, când rămâne, decât un simplu nume şi prenume. Pe cruce.

Colonelul Vasile Popa – unul dintre optimiştii corpului de ofiţeri în rezervă – m-a surprins plăcut, în două rânduri succesive, cu tomuri care revin acum, în actualitate, prin evoluţiile interesante în raporturile bilaterale dintre arealul românesc şi cel rusesc – de azi. Este vorba de cărţile: VASILE POPA – Misiunea generalului Coandă la Stavka (1916-1917) şi VASILE POPA, ION CERĂCEANU, VASILICA MANEA – Misiunea generalului Coandă la Kiev (1917-1918).

Despre generalul Coandă, I.G.Duca, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii, în guvernul condus de Ion I.C. Brătianu, scria astfel:“Informaţiile pe care ni le-a trimis de acolo (din fruntea Misiunii militare române, la Petrograd şi Kiev) erau atât de interesante, atât de pline de simţ politic, încât repetam mereu că dânsul îşi greşise cariera trebuind să fie un diplomat, nu un militar.”

Despre intenţiile, motivaţiile şi eforturile camaradului Vasile Popa, pentru a vedea lumina tiparului sute de pagini ce ţin de luminarea generaţiilor viitoare – într-un interviu ce urmează a fi publicat în curând.

Tags: Colonelul Vasile Popa, VASILE POPA - Misiunea generalului Coandă la Stavka (1916-1917)