Q&A: Generalul Grumaz despre vizita liderului militar pakistanez la Moscova
– Ce explicaţii aveţi pentru vizita, la Moscova, a șefului armatei pakistaneze, generalul Ashfaq Kayani?
Generalul Alexandru Grumaz, ex-diplomat la Shanghai:
– Există o multitudine de balanţe regionale, de putere, în Asia de Sud-Est, China și Rusia fiind înconjurate de state ce fac parte din toate aceste combinaţii. Fiecare balanţă de putere opune adversari cu capacităţi militare relativ egale, sau chiar simetrice.
Pe de altă parte, Pakistanul face un joc dublu, bazându-se atât pe SUA, cât şi pe China. Administrația Bush a solicitat Congresului SUA, în 2003, acordarea unui ajutor de 3 miliarde $ Pakistanului, pentru sporirea capacităţilor militare, şi a ridicat, în acelaşi an, sancţiunile economice, care nu permiteau acestui stat să beneficieze de un ajutor economic american. În februarie 2003, preşedintele Musharraf l-a vizitat pe Vladimir Putin, însă negocierile pe plan militar nu au avut rezultate concrete, date fiind angajamentele Rusiei față de India.
Acum șeful armatei pakistaneze, generalul Ashfaq Kayani va vizita Rusia pentru a deschide o nouă linie de comunicare, de această dată militară, cu Moscova. Este prima vizită oficială a unui lider militar pakistanez în Rusia. Va urma: întâia vizită a președintelui Vladimir Putin la Islamabad.
O remarcă trebuie făcută: acest tip de relații, la nivel înalt, este fără precedent de la încheierea Războiului Rece, perioadă în care alianța dintre SUA și Pakistan a fost îndreptată împotriva URSS – uniune implicată în războiul din Afganistan.
Interesele curente ale Pakistanului se apropie mai de grabă de cele ale axei Moscova – Beijing, decât de cele ale Washingtonului. Retragerea trupelor NATO, din Afganistan îngrijorează Moscova, dar și Islamabadul. Talibanii și insurgenți jihadiști pot genera o stare de insecuritate în zonă, ce se poate extinde și în fostele state sovietice.
Balanța de putere în regiune devine fragilă. În 1990, Rusia împreună cu India și Iran au sprijinit Alianța Nordului, în lupta împotriva talibanilor, în timp ce Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au sprijinit mișcarea talibană. În ultimele luni, datorită numeroaselor atacuri cu bombă din Pakistan, efectuate de talibani, administrația de la Islamabad – bazându-se pe forțele de ordine și pe sistemul de informații militar – și-a alterat imaginea și sprijinul acordat odată acestor insurgenți.
De aici apare necesitatea, pentru Islamabad, de a realiza noi relații cu autoritățile afgane, dar și cu cele indiene, pentru a evita un conflict în era post-NATO, care să-i afecteze granița de est. Această situație a apărut când relația cu Washingtonul s-a deteriorat simțitor, datorită atacurilor dronelor americane, în zonele tribale, de la granița cu Afganistanul și a incidentului care a generat moartea a 24 de grăniceri pakistanezi.
Vizita șefului armatei pakistaneze la Moscova era prevăzută în august, dar, datorită negocierilor dintre Pakistan și SUA, în vederea normalizării relațiilor bilaterale, aceasta a fost amânată.
Să nu uităm un fapt ieșit din comun pentru Islamabad. Actualul guvern pakistanez este primul în istoria scurtă a țării, care se apropie, cu relativ succes, de încheierea mandatului obținut în alegeri. Pakistanul de astăzi a ajuns la un echilibru – între puterea militarilor și cea a societății civile, care au căzut de acord că țara are nevoie de o nouă strategie națională.
Alianța cu Rusia nu va duce la înlocuirea parteneriatului strategic cu SUA, ci va fi folosită ca o centură de siguranță, dacă situația, în zonă, se deteriorează.
În schimb, Moscova are două obiective:
1.) să prevină deteriorarea mediului de securitate în zonă și extinderea dezordinii în sfera de influență rusească – de la graniță,
2.) să gâsească pârghii de influenţare a conducerii militaro-politice, într-o țară care, tradițional, a fost și rămâne sub umbrela americană.