Când am aflat ştirea tristă, despre stingerea din viaţă a tatălui d-vostră am simţit o undă de şoc,
pentru că, îndată, mi-am amintit de trecerea în nefiinţă, acum un an, a bunicăi Catinca, de la Berezlogi, Orhei- unica legătură vie pe care o mai aveam cu Basarabia Interbelică!

Am fost profund îndurerat câteva zile, pentru că ultima oară o văzusem în viaţă, pe timpul sărbătorilor de Paşti, arătându-mi multe fotografii vechi, inedite, de familie, din Basarabia Interbelică.

Ştia că am o slăbiciune şi o nostalgie pentru acea perioadă, când judeţul Orhei şi Basarabia bunicăi Catinca şi a bunicului Damian (plecat la Domnul cu 9 luni înainte de naşterea mea) alcătuiau România Interbelică Reîntregită!

De aceea, moartea tatălui d-voastră m-a afectat mult, precum moartea bunicăi Catinca, pentru că mă doare că sunt tot mai puţini martori vii ai României Interbelice!

Nu doream să vă scriu un mesaj scurt, de “sincere condoleanţe”, de aceea am luat o pauză de reflecţie şi linişte!

Îmi amintesc cum, acum un an şi jumătate, aţi scris un articol cutremurător despre eroul Bogdan Valerian Hâncu, de la Iaşi, căzut în Săptămâna Mare de Paşti, la 27 aprilie 2006, în Nassyria – Irak. Am plâns câteva zile citind articolul, pentru că la fel în Săptămâna Mare de Paşti s-au dus la Domnul tinerii omorâţi de miliţia comunistă dirijată de Voronin, în aprilie 2009, amintindu-mi de momentele tragice, din noaptea de 7 aprilie 2009, când, la câţiva paşi de mine a murit, sub lovituri, Valeriu Boboc!

Atât moartea lui Bogdan Valerian Hâncu în aprilie 2006 (cu acelaşi nume de familie pe care-l moştenesc de la străbunul Mihalcea Hâncu), cât şi moartea lui Valeriu Boboc, în aprilie 2009, m-au afectat profund!

Am înţeles că Istoria m-a marcat şi îi mulţumesc Domnului, în fiecare zi, că sunt în viaţă!

De aceea cred că întâlnirea noastră, de la Bucureşti, nu a fost întâmplătoare, pentru că d-voastră l-aţi văzut viu pe Bogdan Valerian Hâncu, iar câteva zile mai târziu decedat, dar eu l-am văzut câteva clipe, în viaţă, pe Valeriu Boboc şi mai apoi omorât sub loviturile miliţienilor comunişti!

Ambii au căzut pentru Libertatea Neamului Românesc!

De aceea, stingerea din viaţă a generalului Petrescu, tatăl d-voastră, mă afectează mult!
Sunt alături de durerea d-voastră şi mă rog la Domnul să-l odihnească în pace !

Voi încheia cu o expresie, parafrazând pe marele poet basarabean Grigore Vieru, care spunea :“Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil!”.
Eu aş spune, în cazul d-voastră: “Pierzând pe tata, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil!”

Cu prietenie şi încredere în viitor!