Fără temerea de clipa finală

USA-12

Pentru ce fac semenii noştri mişcare?

Junii – pentru a deveni mai repede bărbaţii pe care îi invidiază.

Bărbaţii tineri – pentru a depăşi, de la un antrenament, la altul, limitele pasagere ale propriilor puteri.

Seniorii – pentru a rămâne vioi, lucizi, mobili, departe de patul de spital, de scaunul cu rotile şi de disperarea rudelor care i-ar putea îngriji în caz de imobilizare bruscă, până la clipa finală…

Ei bine, Septimiu Roman, jurnalistul de radio care a devenit o dureroasă, dar luminoasă amintire, a avut această opţiune. A omului care aleargă liber dimineaţa. Dorind să îndepărteze cât mai mult inevitabila secundă ultimă. Alergând…s-a prăbuşit brusc. Şi aşa a fost găsit pe pământul ţării pe care a slujit-o după puterile sale, de om îndrăgostit de adevăr. Este dovada unui curaj aparte asumarea întâlnirii cu ceea ce-i dincolo de viaţă, în plină mişcare, fără temere de momentul celui din urmă fulger cerebral.

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~