Ion Petrescu

Sentimentul cel mai puternic

“Sentimentul cel mai puternic l-am avut când colegii mei au fost atacaţi cu armament de infanterie, în timp ce ajutau un bătrânel. Fiind în ultima maşină, nu mi-am dat seama imediat ce se întâmplă, totul s-a petrecut foarte repede, dar colegii au reacţionat rapid, astfel încât insurgenţii s-au retras imediat. Totul a durat parcă o fracţiune de secundă, fracţiune în care viaţa mea şi a colegilor mei a fost pusă în balanţă. Cel mai bucuros am fost când i-am văzut pe toţi ridicându-se, şi nimeni rănit. Asta este viaţa de militar, mergem înainte cu curaj şi fruntea sus, conştienţi că pericolele sunt la tot pasul.”