Ion Petrescu

Grândola Vila Morena

Revoluția Garoafelor a fost o lovitură de stat militară
de stânga începută la 25 aprilie 1974, la Lisabona, prin care s-a schimbat regimul portughez,
dintr-o dictatură autoritară într-o democrație, după încă doi ani de tranziție cunoscuți drept PREC
– Processo Revolucionário Em Curso, sau Proces Revoluționar în Curs -,
caracterizată prin frământări sociale și dispute pentru putere,
între forțele politice de dreapta și cele de stânga.

În pofida apelurilor repetate ale revoluționarilor la radio –
UNDE S-A TRANSMIS ŞI SEMNALUL DE IEŞIRE A TRUPELOR ÎN STRADĂ:
Grândola Vila Morena –

prin care au cerut populației să rămână acasă,
mii de portughezi au ieșit în stradă,
amestecându-se cu insurgenții militari.

Lovitura de stat condusă de armată
a readus democrația în Portugalia,
punând capăt nepopularului Război Colonial
și a înlocuit regimul autoritar Estado Novo/Statul Nou
și poliția sa secretă, care reprimase drepturile cetățenești și libertățile politice.

Ea a început ca un protest al militarilor profesioniști,
cu rang de căpitan, din armata portugheză împotriva unui decret-lege, nr. 353/73 din 1973.

Un grup de ofițeri portughezi, organizat în Mișcarea Forțelor Armate/MFA
– Movimento das Forças Armadas,
inclusiv elemente care luptau cu gherilele pro-independență,
din teritoriile Imperiului Portughez din Africa,
s-a ridicat să răstoarne regimul fascist și autoritar Estado Novo,
care guvernase Portugalia din anii 1920.

Noul regim al Portugaliei s-a angajat
să pună capăt războaielor coloniale și să deschidă negocieri
cu mișcările africane pentru independență.
Până la sfârșitul lui 1974, trupele portugheze fuseseră retrase
din Guineea Portugheză și aceasta a devenit membru al ONU.
Aceasta a fost urmată de independența Capului Verde, Mozambicului,
şi São Tomé și Príncipe și a Angolei în 1975.

Revoluția Garoafelor din Portugalia
a dus și la retragerea Portugaliei din Timorul de Est din Asia de Sud-Est.

Deși poliția politică a regimului a ucis patru persoane,
înainte de a se preda, revoluția a fost caracterizată prin nefolosirea violenței.

Ținând garoafe roșii în mâini, numeroși oameni
s-au alăturat soldaților revoluționari pe străzile Lisabonei.

Roșul era culoarea simbolică a socialismului și comunismului,
principalele tendințe ideologice ale insurgenților.

A fost sfârșitul regimului Estado Novo,
cel mai îndelungat regim dictatorial din Europa de Vest,
și disoluția finală a Imperiului Portughez.

După revoluție, s-a adoptat o nouă constituție,
cenzura a fost înlăturată, s-a declarat libertatea cuvântului,
deținuții politici au fost eliberați
și teritoriile portugheze din Africa subsahariană au primit independența.

Interesul general | Ion Petrescu | April 26, 2013 07.30