Am revenit acasă…

…deşi am fost acasă, pe tărâmul mamei şi bunicilor mei, în România încă înstrăinată, azi Republica Moldova.
Am întâlnit fraţi, surori, cu gânduri limpezi, priviri care obligă la sinceritate, voci calde, inimi cât poate cuprinde dorul de o lume în care avem cu toţii dreptul să fim liberi, în graiul nostru.

Despre întâmplările unor zile şi nopţi în care am alergat de la o întâlnire la alta, cu ochii spre ceasul fratelui de sânge, Valeriu Rusu şi surâsul unei domniţe precum Diana Grădinaru, voi scrie în următoarele zile, fie şi pentru a înţelege, conaţionalii din dreapta Prutului, că NU DE LOZINCI AU NEVOIE românii din cel de-Al Doilea Stat Românesc…

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~