ESCADRILE PE CER

Azi m-am numărat printre cei care, fiind la volanul propriului autoturism, în apropiere de Urziceni, am ridicat privirile spre cerul albastru al Patriei noastre, încă ocupată de impostură.

Două escadrile ale Forţelor Aeriene Române survolau, la înălţime medie, câmpul pregătit, cu parazăpezi, pentru viforniţele ce vor veni de la Est.

Nu era un simplu zbor.

Ci un antrenament, pentru Parada Armatei României, de la 1 Decembrie 2013.

Doar cu câteva minute înainte, un elicopter militar, cu Tricolorul Ţării noastre – singura pe care o avem şi nu o trădăm – fluturând sub acesta, ca la defilare, trecuse peste aceeaşi şosea.

Escadrilele se duceau spre frontiera de Est a NATO, teoretic pe Prut, practic pe Nistru.

Elicopterul spre Capitala tuturor românilor.

Valoarea unui pilot militar fiind net superioară oricărui ministru, din toate guvernele postdecembriste, de la Bucureşti, pentru simplul şi realul motiv că fiecare nouă misiune asumată la mare înălţime poate fi şi ultima.

Iar aceşti oameni nu pot fi cumpăraţi cu banii celor obişnuiţi cu contractele la limitele licitului, oferite de zona cu ochi albaştri, pentru a păcăli opinia publică, în mod premeditat, neruşinat şi consecvent, cu sintagma fanariotă:”Pe banii mei…”

Adică pe banii deturnaţi din bugetul ţării pentru operaţiuni de intoxicare, manipulare şi înveninare a opiniei publice naţionale.

Visez, cu ochii deschişi, la ziua când escadrilele militare româneşti vor fi privite aidoma celor turceşti, Turcia fiind ţara în care nimeni nu îşi bate joc de armata naţională.

Şi ziua aceea nu este departe.

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~