Să vrei ceea ce poţi
E-mail primit de la generalul Iordache Olaru
Domnule colonel, la trecerea in rezerva a gl. Ioan Sorin, i-am scris un mesaj de felicitare. Raspunsul acestuia, bulversant prin simplitate si dramatism, il anexez in continuare.
“Draga Jordache!
Iti multumesc din suflet pentru gandurile frumoase care m-au flatat, magulit etc., cu toata sinceritatea. Din pacate, toata povestea a picat fulgerator din momentul in care am descoperit de ce sufar (medical). Atunci am hotarat sa finalizez cateva activitati pe care eu le angajasem si, din respect pentru INSTITUTIE, sa ma retrag, fiindca ma asteapta o perioada mai lunga de tratamente. Sper sa beneficiez de descoperirile moderne ale stiintei medicale si sa ma vindec. Pana atunci . . . . n-am avut timp inca, sa ma gandesc cum arata viata dincolo de cariera militara, ca ARTILERIST cum bine spui.
Iti multumesc pentru prietenia ta si iti doresc CELE BUNE! Keep in touch”.
In Jurnalul meu, astazi, i-m scris ultimul mesaj pe care il impart si cu dvs.
Draga Sorine, acum cand ti-ai incheiat misiunea pe aceasta lume, multi te vor regreta, altii iti vor simti lipsa iar cei mai multi nu vor intelege de ce ti s-a intamplat tocmai tie sa pleci asa de repede, lasandu-ne pe noi in mirare si frustrare.
Asa cum mi-ai scris in mesajul de raspuns la felicitarile ocazionate de pensionare, boala ti-a grabit incheierea unei misiuni pe care o doreai continuata, pentru ca intotdeauna pentru tine mai era ceva de facut, ceva de terminat si nu oricum, foarte bine.
Nu este scopul acestor randuri de a enumera nici implinirile si nici esecurile carierei tale de exceptie. Probabil, daca ti s-ar mai da o sansa in aceasta viata a-i evita erorile, cate si daca au fost si atunci toti cei prezenti astazi langa tine ar spune ca esti perfect.
Timp de 40 de ani, ai facut lucruri inedite, pentru care poti fi mandru si, in egala masura, se pot mandri si cei care te-au insotit in finalizarea proiectelor la care ai lucrat.
Imi imaginez ca cei care te-au cunoscut si apreciat imi dau dreptate, cand afirm ca impreuna cu tine, au deprins ca pentru a face lucruri mari, nu se cere sa fii cine stie ce geniu, nu trebuie sa stai deasupra oamenilor, ci sa fii alaturi de ei.
Lucrand cu tine la diferite proiecte am mai invatat ceva care s-ar putea sa foloseasca si altora: cand nu poti face ceea ce vrei, nu-ti ramane decat sa vrei ceea ce poti. Numai asa solidaritatea si recunoasterea onesta a contributiei pe care cineva o are la un moment dat in sistemul de valori militare vor domina relatiile interumane iar camaraderia va fi liantul unitatii de corp.
Sorine, stiu ca au fost momente, fapte si gesturi in exercitarea actului de comanda, care nu s-ar fi petrecut niciodata daca n-ai fi indraznit sa treci dincolo de propriile limite. Poate ca indoielile, frustrarile, angoasele si dilemele tale n-ar fi existat niciodata daca ma gandesc la faptul ca un om fericit nu trece niciodata prin asa ceva. Sunt dator cu o explicatie: stiu ca intotdeauna ti-a fost “rau” atunci cand interesele oamenilor au facut “rau”. Se spune ca “nimeni nu face rau degeaba”, trebuie sa existe o cauza care-l determina, si aceasta este un interes. Nu intotdeauna, dar de cele mai multe ori.
Dragul meu Sorin, cred ca ti-ai facut datoria cu constiinta celui care se abandoneaza unei idei pentru ca numai asa se poate cladi fara ca dupa tine sa vina cineva sa demoleze. Stiu ca ceea ce ai cladit tu, energiile si sperantele pe care le-ai generat vor inspira generatii de cadre militare, pentru a continua sa construiasca si pe ceea ce ai initiat sau realizat tu.
Adio, drag prieten.
Jordache
Interesul general | Ion Petrescu | 
March 18, 2014 07.30
Subscribe
