Puţină decenţă

Revenit de la o întâlnire de suflet, despre care voi scrie în următoarele 24 de ore, descopăr mesaje de la compatrioţi care brusc fac o pasiune din comentariile lor atemporale, ca să nu scriu altfel, în legătură cu chestiuni punctate pe acest blog personal.

Motiv pentru care câteva rânduri se cuvin a fi scrise cu decenţa firească, dar şi fermitatea necesară.

Un principiu util interna(u)ţilor dornici de a naviga şi printre alte puncte de vedere, în chestiuni de interes global, naţional sau focalizat pe o anumită categorie socială, este acela că o opinie exprimată, asumată, ilustrată este în primul rând un îndemn la reflecţie.

Nu un ordin, nu o declaraţie publică la nivel înalt, nu o stenogramă reprodusă de la te miri ce serviciu de intelligence.

Cine vrea şi poate… mai şi are timp de o reflecţie.

Altfel poate emite inepţii, dacă nu înţelege rostul concordanţei dintre o imagine şi mesajul postat la nivel subliminal.

Încuiaţi sunt destui în lumea asta, aşa că alte comentarii pe acest subiect nu merită a fi inserate.

Dar merită a fi supuse lucidităţii publice unele caractere (in)existente.

Unul dintre acestea este al unui berbant cu pretenţii pot pentru ca să zic, mare specialist în îmbrăţişări publice, dar şi în comentarii răutăcioase, cu pseudonim, la unele postări ale subsemnatului, pe un website de care nu sunt legat cu nimic, la care pot renunţa şi mâine, dar unde mai scriu o vreme în virtutea unor subiecte generate de postările anterioare.

Alt caracter are un personaj care nu înţelege genul proxim, informaţii de interes public, precum şi… diferenţa specifică, realitatea că nu toată suflarea omenească are oratoria pusă la punct, ca să fiu elegant, pentru a susţine, pe micul ecran, în mod adecvat, idei încă discutate, controversate, deloc agreate în cercuri bine delimitate de restul pământenilor simpli.

Mai sunt şi pigmeii impotenţi.

Cei care nu cârâie şi nici nu întârzie în faţa apelului nevestelor, dar îşi dau cu părerea în dosul anonimatului tipic eunucilor de la Palatul Padişahului.

Apoi sunt cei care brusc descoperă acest bloguleţ şi îmi trimit mesaje inteligente, uitând că sunt o persoană independentă, nu am niciun angajament, privat sau politic, nu conduc un trust de presă şi nu mă ocup de imaginea publică a lui X şi Y.

Care, între noi fie vorba o duc foarte bine material, motiv pentru care le doresc şi sănătate.

Celor care au înţeles sensul şi ţinta acestor rânduri le doresc dimineţi senine.

Celorlalţi le dedic o meritată melodie.

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~