Două show-uri geopolitice
Există opinii conform cărora atât conflictul militar din Ucraina, cât şi evoluţiile generate de Califatul Islamic, în Orientul Mijlociu, sunt departe de grijile românului de rând, fiind insignifiante, în raport cu agenda dezirabilă a viitorului preşedinte şi a următorului premier, în logica schimbărilor previzibile din România ultimei luni a acestui an.
Realitatea este alta, motiv pentru care am invitat la un dialog trei conaţionali aparte.
La est de frontiera răsăriteană a NATO, preşedintele Federaţiei Ruse s-a întors la Moscova cu imaginea celui care la Milano a găsit puncte comune de acord în discuţiile purtate cu liderii europeni şi omologul ucrainean.
Mai mult, cel puţin la nivelul declaraţiilor oficiale, ale Moscovei şi Kievului, Ucraina şi Rusia au ajuns la un acord, privind preţul gazelor ce vor fi livrate pe timpul iernii, de puterea regională, fostei republici unioniste sovietice.
Dar apele din apropierea Federaţiei Ruse nu sunt chiar atât de limpezi, la propriu şi la figurat, din moment ce Suedia a demarat acţiuni de localizare a submarinului rus care a intrat în… apele sale teritoriale.
Semn că ruleta rusească funcţionează impecabil.
Mai puţin rubla Rusiei, care generează atitudini oficiale menite a cenzura preocupările presei autohtone, privind acest subiect sensibil.
În schimb, Califatul Islamic, insensibil la loviturile aeriene americane, nu este deloc îngrijorat, precum Turcia, de prima livrare de armament, către kurzi, prin paraşutare, din aeronave ale Forţelor Aeriene Americane, de tip C-130.
Cu o armată irakiană debusolată, cu un guvern defensiv la Bagdad, unde noii miniştri ai apărării şi de interne nu au intrat efectiv în funcţiune, Irakul pare a fi în pragul destrămării statale, în condiţiile în care, place sau nu, chiar dacă presa occidentală nu scrie asta, aproape 50% din teritoriul său, marcat pe harta lumii, este sub stăpânirea Califatului Islamic.
Interesul general | Ion Petrescu | 
October 20, 2014 07.30
Subscribe
