NOUA DUMINICĂ A ORBILOR
Ieri, pe la ora prânzului, când eram la volanul maşinii personale, o voce enervată pe ea însăşi mi-a semnalat o supărare greu de ghicit. Ulterior, după ce am parcat maşina, am fost admonestat că nu am luat o atitudine critică, contra unui candidat la alegerile prezidenţiale, pe motiv că acesta îi ignora pe românii… violaţi, în drepturile lor, de cizma, gândirea şi propaganda Moscovei, moldovenii de peste Prut, carevasăzică, mai mult, că urma, chipurile, să cedeze Transilvania şi să ajungă la o înţelegere cu un popă ungur, cândva rezident la Timişoara, cel folosit, ca un pretext infantil, pentru declanşarea evenimentelor din Decembrie 1989, moment în care naţiunea română datorează Armatei României păstrarea identităţii naţionale. Fac precizarea publică, pentru apelantul nervos, căruia îi urez multă sănătate, că nu datorez nimic niciunei formaţiuni politice de tristă rezonanţă publică, niciunei altei zone cu pretenţii imagologice şi mă lasă rece dacă un post de radio sau de televiziune mă sună la telefon doar atunci când… alţi mari, aparent, cunoscători, ai fenomenului militar, zic ei, se ascund cu capul în nisip, precum struţul. Aici fiind vorba de situaţii de criză, precum vor mai fi, de genul convoaielor militare, deloc umanitare, care se joacă de-a şcoala de şoferi, prin estul Ucrainei. Chestiunea este simplă. Una este să fi fost ofiţer acoperit, momentan premier, ulterior preşedinte. Cu remuneraţiile după nivelul Coanei Joiţica. A doua oficială, pot pentru ca să zic, neoficiale nu avem date de la institutul naţional de statistică… Alta este să fi fost un simplu ofiţer, al Armatei României, unul oripilat de măgăriile guvernării actuale. Şi convins, precum mii de alţi camarazi, că ţara se îndreaptă spre o catastrofă. Dar românismul şi România nu mor în urma voturilor roboţeilor de stânga, din NOUA DUMINICĂ A ORBILOR.
Interesul general | Ion Petrescu | 
November 15, 2014 07.30
Subscribe
