România are zero rezervişti voluntari
Viaţa a validat trei dintre enunţurile promovate pe acest blog: nici prima, nici ultima confruntare, între prezidenţiabilii ajunşi în marea finală a alegerilor prezidenţiale nu au abordat atribuţiile Preşedintelui României, în domeniul apărării naţionale; primarul din Sibiu a câştigat prin taxarea, de către votanţi, a unui mod de a fi al premierului; acesta din urmă are meritul de a fi recunoscut bărbăteşte înfrângerea şi l-a felicitat pe rival.
Bărbăteşte va fi şi democratica, necesara retragere a celui care a pierdut alegerile prezidenţiale, din postul de şef al executivului şi de lider al formaţiunii politice care a primit cel mai mare număr de voturi negative.
Cel puţin aşa se întâmplă în comunitatea euroatlantică, căreia, din fericire, îi aparţinem.
Acesta este un standard, nu un moft, al lumii cu democraţii consolidate.
Mai devreme, sau mai târziu, vom vedea în curând când, va fi o necesară schimbare de personalităţi, acolo unde majoritatea a sancţionat atitudini voluntare, arogante.
O componenţă nouă va fi şi la nivelul Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, unde, logic, vor fi reevaluate dosarele vizând apărarea şi securitatea naţională, în contextul prezenţei României în NATO.
Consecvent principiului concretizat peste Ocean, cu succes, de a fi invitaţi la posturile de televiziune generali şi ofiţeri cu expertize recunoscute, care au libertatea de exprimare tocmai pentru că sunt în rezerva forţelor armate, am invitat la un schimb de opinii pe generalii Virgil Bălăceanu şi Florian Pinţa, un dialog generat de necesitatea unei noi abordări a temei GARDA NAŢIONALĂ ÎN SUA ŞI EUROPA.
Asta pentru că, de data asta, ZIUA Z a fost 12 noiembrie, când ministrul rus al apărării a anunţat misiuni, la mare distanţă, ale unor avioane şi nave militare ale puterii regionale răsăritene, fiind vizate zonele limitrofe litoralului nord-american.
Interesul general | Ion Petrescu | 
November 18, 2014 07.30
Subscribe
