“Unirea Moldovei cu Ţara este un lucru pe care numai Bucureştiul poate să îl ofere şi numai Chişinăul poate să îl accepte”
Această frază a fost rostită de preşedintele ales al României. Tot el a mai afirmat:”Iar dacă cetăţenii Republicii Moldova îşi doresc Unirea Moldovei cu România, atunci nimeni nu îi poate opri.” În traducere liberă, reunificarea nu mai stă sub semnul relativităţii lui…dacă, ci al necunoscutului răspuns la întrebarea: când? La Bucureşti pare că va fi propulsat un nou guvern, în faţa Parlamentului. La Chişinău se negociază formula viitorului executiv al Republicii Moldova. Deocamdată, nimeni nu are în vedere înfiinţarea, într-unul sau în ambele state româneşti, a unui Minister al Reunificării, precum în Coreea de Sud. Premierul, încă în funcţie, la Palatul Victoria, se mulţumeşte cu o direcţie amărâtă, destinată unei coordonări, mai mult simbolice, cu celălalt stat românesc. Premierul care conduce, momentan, guvernul landurilor dintre Prut şi Nistru, cum aude de reunificare, cum i se strepezesc dinţii. Aşa cum alegerile prezidenţiale din România au dat câştig de cauză celor care doresc ieşirea din repetabila inerţie a ultimilor 25 de ani, de societate zisă capitalistă, aşa şi alegerile parlamentare, din Republica Moldova, au fost câştigate, nu cu marja sperată de departajare, de forţele ce se uită oficial spre Vest, deşi unii dintre liderii lor, îmi scapă numele acestora, mai au nostalgii tipice în Est.
Interesul general | Ion Petrescu | 
December 9, 2014 07.30
Subscribe
