Măsura palpabilă a dragostei simple

La mulţi ani, Românie! România de la 1 decembrie 1918.
O urare – care ţine de crezul interior al celor ce nu şi-au pierdut încrederea în soarta ţării lor.
Un gând – mai puţin credibil pentru pesimiştii de serviciu.
O proiecţie – cu un singur garant. Real.
Cel care niciodată nu a fost fluierat de 1 Decembrie.
Acela privit cu respect, pentru ceea ce reprezintă.
Uniforma militară fiind însemnul – distinctiv, al unui destin asumat conştient.
Arma constituind sigiliul – celor ce pun mai presus de propria existenţă ţara înaintaşilor lor.
Nu oricum.
Ci printr-un jurământ – de care nu mai poate fi dezlegat nici după moarte.
Fără existenţa, deseori ignorată, a militarilor români, azi am fi avut o altă istorie, probabil fiind obligaţi şi la folosirea altei limbi, decât cea nativă.
Onorul dat de armată naţiunii ar trebui să primească salutul de răspuns al fiecărui român liber – din ţara deloc îngenuncheată şi azi.
Priviţi la militari şi duceţi mâna la inimă!
Ca să aveţi măsura palpabilă a dragostei simple – aceea de Patrie.

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~