Este o vreme a limpezirii apelor, nu a compromisului tacit cu răsăritenii

Dacă trăim într-o democraţie reală, nu mimată, dreptul la obiectiva şi completa informare trebuie respectat in integrum. Asta pentru ca judecarea unor puncte de vedere să fie efectuată în cunoştinţă de cauză, pornind de la ansamblul unei viziuni personale şi nu de la frânturi spicuite de o manieră empirică.

Observând apariţia, ici-colo, a unor citate atribuite unui membru al Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică am solicitat textul integral al răspunsurilor oferite de distinsul conaţional, din păcate publicate trunchiat şi scoase din contextul iniţial. Înţelegând că sensul demersului meu este unul obiectiv, vizând corecta informare a celor interesaţi de situaţia deloc limpede, din spaţiul fost sovietic, generalul Constantin Degeratu mi-a remis răspunsurile sale, la interogaţii altfel fireşti, opinia fostului consilier prezidenţial fiind de interes general. Mai fac precizarea că am înţeles, din dialoguri cu terţe persoane, că sunt şi cetăţeni ai României care ar vrea să tăcem, să nu spunem adevărul, să urmăm exemplul liderilor unguri, cehi, greci, bulgari, adică să nu afirmăm public adevăruri care ar putea supăra pe europenii, cu funcţii de decizii, de la Moscova. Când europenii respectivi ne vor trata ca pe egalii, nu inferiorii lor, când vor da semne publice, civilizate, că ştiu erorile imperiale anterioare, în raport cu România interbelică, România postbelică şi România postdecembristă, ne vom putea uita spre Kremlin ca la un interesant vestigiu istoric.

Este o vreme a limpezirii apelor, nu a compromisului tacit cu răsăritenii. Nu putem fi oficial în NATO şi neoficial cu Moscova. Federaţia Rusă nu este inamicul României, dar Rusia consideră NATO drept inamic potenţial şi povestea asta este creaţia Moscovei, nicidecum a comunităţii euroatlantice. Un fost preşedinte afirmă că românii au pierdut Republica Moldova şi sunt şi alte voci în ţară care susţin că este cazul să îi lăsăm pe moldovenii, de peste Prut, în plata Domnului. Nu cred. Un preşedinte activ pleacă într-o vacanţă în care vestea bună ulterioară ar fi că a avut parte de întâlniri informale în interesul ţării pe care, conform Constituţiei, o conduce. Vom vedea. Românilor lucizi nu le rămâne decât să aleagă între defetism şi optimism, ultima soluţie fiind generată de pilda înaintaşilor. Cei de la 1918. Inserez mai jos textul netrunchiat al afirmaţiilor generalului Constantin Degeratu, ca răspunsuri la întrebări altfel fireşti.

CITIŢI MAI DEPARTE DACĂ DAŢI CLICK AICI.

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~