Ce uită Preşedintele (1)
Generalul (r.) dr. Mircea CHELARU:
În cele două mandate ale domnului ex-preşedinte Băsescu proiectele de legi referitoare la apărarea şi securitatea naţională, cu circulaţie discretă în mediul public, au fost sufocate încă din anul 2006. Azi ştim şi de ce. Mai întâi pentru că existenţa unei strategii presupune angajamente, rigoare şi asumarea unei răspunderi personale cu consecinţe drastice. Aşa ceva este exclus la noi! Apoi, incapacitatea de a individualiza propriul mecanism de generare a resurselor de securitate şi operaţionalizarea apărării armate de o suită „călătoare şi pestriţă” de responsabili ai domeniului care au preferat să primească instrucţiuni exterioare sistemului, la adăpostul cărora şi-au consolidat şederea pe posturi golite astfel de propria autoritate. Vechea problemă a lipsei omului de stat cu înaltă expertiză! Şi nu în ultimul rând demolarea consonanţei şi sinergiei instituţionale, practicându-se competiţia negativă, cu umorile exclusiviste personale, griparea decizională şi risipirea energiilor de voinţă şi capabilitate naţională cu consecinţe catastrofale în planul credibilităţii publice interne precum şi a descurajării defensive în plan strategic extern. Adică, tot ca la noi, separaţia puterilor statului s-a transformat în risipirea puterii naţiunii! Nu mi-am făcut nici mici şi nici mari iluzii nici cu noua administraţie. Speram totuşi, tot ca românul neaoş, că poate se va întâmpla ceva, chiar şi paradoxal, care să ne pună în rândul lumii! Când, chemat fiind de colegii din Clubul de Reflecţie Euroatlantică să producem un document-propunere din partea experţilor din societatea civilă pentru noua strategie naţională de apărare, am avut o tresărire, chiar emulativă! Am pus pe masa de lucru toată expertiza acumulată mai bine de 40 de ani, în toate conjucturile istorice şi de circumstanţe geopolitice ale acestei ţări, pentru a genera un instrument politico-militar de excepţie pentru naţiunea română. Când mi s-a trimis textul ce va să fie prezentat în faţa parlamentului, am căutat constructul novator, gândirea multiplexă a celora care trăiesc starea sinceră de grijă faţă de societatea pe care o conduc, soluţiile posibile şi aplicabile ale generării pilonilor de putere integrată a unei Românii Puternice! Un slogan integral preluat, nu-i aşa!? Am constatat aceeaşi abordare limitată de lipsa unei viziuni strategice asupra devenirii umanităţii, a societăţii globale în următorii 20 de ani. Strategia de mandat, domnilor de lângă preşedinţi, trebuie să fie doar un segment temporal, ajustat cu tuşa personalităţii proprii, dintr-un sistem de gândire omogen, predictibil şi aplicabil constantelor existenţiale ale Naţiunii Române şi ale Statului acesteia numit astăzi România, validat de reprezentanţii acestei naţiuni. Chiar aşa cum sunt ei! Nu este cazul să produc aici erata completă a unui document abundent cu platitudini preluate pentru că ar trebui să emit integral alternativa. Dar este obligatoriu să atrag atenţia asupra subţirimii identificării intereselor naţionale, a confuziilor teoretice asupra vulnerabilităţilor, riscurilor, ameninţărilor şi agresiunilor (aceasta este ordinea abordării), a dimensiunilor disproporţionat tratate, în funcţie de materialul furnizat de instituţiile implicate. Apreciez în schimb recunoaşterea frustă a slăbiciunii noastre statale surprinsă în art. 67-69. ca un semn al lucidităţii ce ne poate duce la soluţia corectă. Dacă se recunoaşte că aceasta este boala noastră cronică, metastazică, atunci de unde resursă de voinţă umană pentru a instrumenta direcţiile de acţiune enunţate, în opinia mea corect surprinse, reale şi fezabile? Aşadar nu era necesar, domnilor de lângă Preşedinte, să fi pregătit mai întâi un „audit” al naţiunii, pentru a identifica cu luciditate fenomenele, stările şi situaţiile specifice, să fi pregătit raportul cu Starea Naţiunii şi Puterea ei, pentru a vă putea justifica ceea ce propuneţi Parlamentului Românilor? Recunosc, aţi fi avut nevoie de proiecţia unui model de ţară şi simularea mediului viitor, ori asta vă lipseşte! Nu de azi, nu de ieri… Poate, şi iarăşi gust cu naivitate din speranţă, că le veţi avea de aici înainte! Cu toate nuanţele critice ce le abordez trebuie să recunosc atitudinea proactivă a celora care au zămislit acest document şi am sentimentul că ar fi putut mai mult dacă nu ar fi fost supuşi constrângerilor „political-corect”. Singurul evaluator al alegerii de astăzi va fi realitatea strategică viitoare, iar judecătorul unic şi legitim, în timpul istoric decantat, rămâne Poporul Român.
Interesul general | Ion Petrescu | 
June 22, 2015 07.30
Subscribe
