RĂPIREA DIN SERAI, MADAM BURIC GOL ŞI LISTA ACOPERIŢILOR DIN ARMATĂ
Dacă tot a fost redeschis dosarul jurnaliştilor mai mult sau mai puţin răpiţi în Irak – o clară reglare de conturi între servicii secrete româneşti, a căror rivalitate poate fi simplu rezolvată, prin tăierea cozii câinelui, dintr-o singură lovitură – sugerez, celor interesaţi, să revadă fotografiile realizate de trimişii autorizaţi ai ministerului armatei, la momentul sosirii aeronavei militare cu cei eliberaţi în condiţii cunoscute.
Acolo este un personaj, cu cosiţe blonde tăiate scurt, care vorbea prost româneşte, dar coordona structura de relaţii publice a oştirii conduse de generalii prea plecaţi politicienilor vremii.
Pe care eu unul, la vremea aceea, îi mai credeam verticali…
Madama, care prefera, de regulă, fustiţa scurtă, cu chiloţeii negri la vederea subordonaţilor, nu era decât un pricăjit de ofiţer acoperit trimis la M.Ap.N. de cine nu a avut, nu are şi nici nu va avea încredere în armată, pentru că trăieşte în iluzia că serviciile lui Peşte Prăjit, de marinari de tristă amintire, rezolvă tacit ce nu se poate spune public.
Pricăjită, nepricăjită, madama cu buricul gol a fost proba impotenţei decizionale a înstelaţilor din acea vreme, atenţi doar la propria promovare, care nu a mai avut loc datorită unui fals amiral, ce a facilitat unui fost prezident decapitarea conducerii armatei de cei care ştiau forţa terestră a Armatei României, singura care contează şi în ecuaţia de azi a mediului militar mioritic, fiind preferat la timona oştirii un… marinar fricos, ce se ascundea, ca un pitic, în propriul birou, nu semna decizii şi folosea un sociolog de modă veche, cu caschetă aiurea, dezumflată, pe post de transmiţător de ordine… la nivel de cel ce ştergea puntea, vasăzică o freca, adică o lucea.
Dacă s-a redeschis dosarul răpirii din serai este momentul ca anonimele comisii de apărare ale parlamentului nostru insignifiant, dar bine mimat, să ceară LISTA COMPLETĂ A OFIŢERILOR ACOPERIŢI, DIN ALTE SERVICII DE INFORMAŢII, INFILTRAŢI, LA ORDIN, PE FUNCŢII MARI ÎN ARMATĂ, care şi azi iau bani, nemunciţi, în ierarhia ultimei redute a speranţei de mai bine, pentru cei rămaşi trăitori prin ţara vândută străinilor, bucată cu bucată, pădure cu pădure, întreprindere de fiare vechi – vorba lui petre roman, cu sau fără cipilică, evident de sezon – cu întreprindere care deranja afaceri ale altora.
Nu trebuie ca lista să fie publicată, ci doar ca băieţii cu ochii albaştri, care nu înţeleg, nu cunosc armata, nu au spiritul de corp în sânge, să plece de unde au venit.
Şi rândurile de mai sus nu sunt decât o simplă bătaie, încă amicală, pe umărul cui nu îi prea place Unchiul Sam, ci tare ar mai vrea reîntoarcerea lui Ivan.
Clar?…
Interesul general | Ion Petrescu | 
August 5, 2015 07.30
Subscribe
