RĂSPUNSUL DAT UNUI POSTAC DE LA AMBASADA RUSĂ

Stimate Domnule Alexandrovici Mihail,

Interviul a fost acordat în anul 2012, în acea vară fierbinte, în care VOCEA RUSIEI vroia un interviu cu preşedintele României şi am fost solicitat, via redacţia la care colaboram, să explic de ce nu i se acordă interviul solicitat.

VOCEA RUSIEI a publicat, fără vreo modificare, punctul meu de vedere, mai ales că arătam clar că nici ambasadorul nou sosit al Moscovei nu a acordat atenţie solicitării mele pentru un interviu.

La nici două ore de la publicarea rândurilor mele, solicitate, pe website-ul VOCEA RUSIEI, am fost sunat de la ambasadă şi am realizat interviul cu Excelenţa Sa, moment evocat ulterior pe blogul meu de pe ADEVARUL.

Interviul a fost constructiv, realizat de pe poziţiile cunoscute ale Rusiei şi României, mai ales că a debutat cu întrebarea vizând Republica Moldova, considerat de conaţionalii mei celălalt stat românesc, detaliu la care Excelenţa Sa a răspuns cu un surâs precizând că este doar părerea celui ce lua interviul, nu şi a celui care îl acorda.

Ca atare, Excelenţa Sa ţine minte interviul, publicat în ZIUAVECHE.RO.

Nu am pomenit numele Excelenţei Sale pentru că aici este vorba de o politică de stat a Rusiei, nu a unui singur diplomat.

Diplomat care mi-a ameninţat de două ori, public, ţara, prin interviurile acordate unui cotidian central şi unei agenţii de presă oficiale.

Este dreptul dumneavoastră să interpretaţi, cum doriţi, prezenţa ambasadorului rus la Bucureşti, comparativ cu absenţa celui american.

Da, Excelenţa Sa, ambasadorul actual al Moscovei la Bucureşti şi-a făcut datoria, lucru pentru care merită felicitat public, fie şi pentru faptul că omologul său român, de la Moscova, nu a realizat nimic comparativ.

Ţara care s-a situat net împotriva Rusiei, cum scrieţi dumneavoastră, este România deposedată manu militari de Basarabia şi Bucovina de Nord, de varianta lui Adolf Hitler de la Moscova, poate aţi uitat cine era acesta: dictatorul Iosif Visarionovici Stalin.

România in integrum este până la Nistru, fie că acceptaţi sau nu.

Iar Republica Moldova nu este şi nici nu va mai fi un subiect de politică internă pe agenda liderului de la Kremlin.

Nu este normal ca pe de o parte să promovezi apropierea oamenilor din Rusia şi România, pe calea culturală, intenţie de altfel nobilă, iar pe de altă parte să recurgi la ameninţări, adică la arătarea băţului, după formula “Paşol na turbinca!”, în traducere liberă “Înapoi la ascultarea faţă de ţarul nou, de la Kremlin!”

Este dreptul României de a fi în UE şi în NATO.

Este dreptul NATO de a lua măsuri de apărare a Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, României şi Bulgariei, care au sesizat existenţa, la est de graniţele lor, a unor tendinţe dovedite de expansiune practică, pe cale militară, a Federaţiei Ruse, cu încălcarea flagrantă a dreptului internaţional.

Da, aveţi dreptate că în faţa artei şi a sportului armele trebuie să tacă, dar acum, când nici pacea, nici războiul nu sunt clare la est de NATO, aducerea taman a Corului Armatei Roşii este o mişcare abilă, al cărui mesaj, vă place sau nu, ne este clar.

Lăsaţi trimiterile la perioada URSS şi acceptaţi că lumea anului 2015, după anexarea manu militari a peninsulei Crimeea şi desprinderea de facto a Donbasului, de Ucraina, nu mai poate reveni la situaţia din vremea lui Brejnev.

Arta promovată într-un singur sens, de la Moscova spre fostele ţări cândva membre ale Tratatului de la Varşovia, ca România, indică o inteligenţă imperială cu un efect doar pe termen scurt.

Prezenţa Corului Armatei Roşii la Bucureşti nu este o ameninţare la adresa siguranţei naţionale, cum speculaţi de o manieră amuzantă, ci o dovadă a forţei imagologice imperiale, promovată cu perseverenţă.

Apropo de siguranţă, să vă aduc aminte cu câtă acribie ştiinţifică, sunt elegant, erau verificate invitaţiile la ultima recepţie organizată la ambasada dumneavoastră?

Si vis pacem…

ALTE DETALII AICI.

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~