Rusia merită a fi respectată, în România, exact atât de mult cât este respectată ţara mea la Kremlin
CONTINUĂ DIALOGUL CU POSTACUL RĂSĂRITEAN:
alexandrovici mihail:
Domnule Petrescu,
In primul rand va multumesc pentru raspunsul dumneavoastra elegant si detaliat. Corul “Armatei Rosii” are o denumire artistica, Armata Rosie nemaiexistand. Putea foarte bine sa fie vorba despre un ansamblu de cantece si jocuri cazacesti.
Punctul meu de vedere este acela ca acest eveniment este unul cultural si trebuie sa ramana unul cultural. Formatia muzicala respectiva a concertat pe cele mai mari scene ale lumii fara ca cineva sa considere respectivele reprezentatii ca avand in conotatii politice.
Vorbiti de arta promovata intr-un singur sens…
Domnule Petrescu, exemplul meu cu Angela Gheorghiu era de data recenta. Va mai dau unul: Alexandru Tomescu, unul dintre cei mai straluciti violonisti romani, a concertat in Rusia! Mai mult decat atat, concertele sale alaturi de pianistul RUS Eduard Kunz sunt de notorietate. Ar mai fi alte si alte exemple pe care dumneavoastra fie nu le cunoasteti, fie le ignorati, ele fiind de natura sa contrazica pe deplin teoriile dumneavoastra cu privire la expansiunea Rusiei prin arta.
Pana la urma este normal ca Rusia sa incerce sa isi promoveze arta dat fiind faptul ca a dat omenirii cel putin jumatate din valorile patrimoniului universal cultural si artistic! Prin urmare, daca au dreptul sa intrepreteze Ceaikovski si Shostakovici, nu ar trebui sa le interzicem nici Corul Armatei Rosii.
Pemiteti-mi sa va atrag respectuos atentia ca, folosind exprimarea “ambasada dumneavoastra”, nu faceti decat sa cadeti in pacatul tuturor celor care considera ca a avea un nume slav si o opinie nepartinitoare in ceea ce priveste Rusia dovedeste posesia unei anume cetatenii,
Prin urmare, nu stiu despre nicio verificare care ar fi putut avea loc la Ambasada Rusiei, Ambasada Rusiei, nu este ambasada mea, iar faptul ca doriti sa-mi amintiti de un eveniment la care presupuneti ca am asistat, nu dovedeste altceva decat ca, fie ma confundati, fie, mai grav, ca doriti sa sugerati ca am o anume identitate, ceea ce nu reprezinta decat o incercare de manipulare similara cu inocularea “pericolului rusesc” ce ar putea sa ne pasca ca urmare a desfasurarii unui eveniment muzical.
Si, apropo de arta si de promovarea acesteia, domnule Petrescu … Pomeneam mai sus numele unui roman de geniu, din pacate prea putin cunoscut de publicul larg si anume Alexandru Tomescu. Unul dintre obiectivele acestui om de toata isprava, adevarat ambasador al Romaniei si nu un simplu recitator al unor fraze puse in slujba unor interese politice, este renovarea resedintei lui George Enescu de la Mihaileni. Atata vreme cat este nevoie de eforturi private pentru ca o resedinta ce a apartinut celui mai mare reprezentant al muzicii romanesti sa nu fie lasata in ruina, dati-mi voie sa consider cel putin ilare orice fel de lamentari cu privire la “promovarea artei intr-un singur sens” de catre Moscova.
Nu doresc sa intru in absolut nicio polemica cu dumnavoastra si, repet, apreciez sincer faptul ca ati gasit timp sa formulati un raspuns atat de amplu.
Din acest motiv nu mai adaug decat faptul ca nu a contestat niciodata dreptul Romaniei de a fi in NATO, desi nu-mi amintesc sa se fi organizat vreun referendum in vederea exprimarii unui punct de vedere cu privire la exercitarea acestui drept.
___________________________________________________
IATĂ ŞI RĂSPUNSUL MEU:
Stimate Domnule Alexandrovici Mihail,
Vă mulţumesc pentru răspunsul diplomatic.
Sigur că denumirea corului armatei ruse este una adecvată lumii de azi, dar impresia multor europeni este aceea, chiar dacă vă deranjează, probabil, că este o continuare a idealurilor Armatei Roşii, dovadă acţiunile militare recente, din Ucraina.
Cultural rămânea evenimentul dacă în locul uniformelor militare erau costume populare ruseşti.
Nicidecum ale cazacilor trimişi să ucidă în Transnistria, cu 13 ani în urmă.
Aşa, acum în toamna incertă, din punct de vedere geopolitic, a anului 2015, uniformele aduc aminte, celor care nu au uitat istoria, de cotropirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, de trupele sovietice.
Prin alte ţări, pe unde a fost corul, nu au existat, probabil, sensibilităţile fireşti din România.
Dumneavoastră vorbiţi de artişti români cu evoluţii meteorice în arealul cultural al Moscovei, dar Rusia trimite zeci de purtători de uniforme ale corului amintit, într-un evident show of force, artistic, dar cu un calculat impact imagologic.
Expansiunea Rusiei prin artă este o realitate, una de aplaudat atât timp cât genul proxim este promovarea valorii specifice poporului european rus, iar diferenţa specifică este înţelegerea valorilor caracteristice naţiunii gazdă.
Cu tot respectul, am folosit trimiterea la ambasada puterii regionale răsăritene pentru că se vede… de la o poştă, expresie tipic românească, pe cine apăraţi şi în ce scop.
Nu manipulez pe nimeni, dar din voită neatenţie aţi făcut o trimitere la necesara renovare a reşedinţei lui George Enescu şi vă răspund că ştiu eforturile făcute de ambasada rusă pentru refacerea unor locaşuri bisericeşti din sudul Munteniei, fapt notabil şi comparabil cu ceea ce este la Mihăileni.
Nu recurg la niciun fel de lamentări, dar condeiul v-a jucat o festă, probabil la traducere, dovadă afirmaţia dumneavoastră “nu mai adaug decat faptul ca nu a contestat niciodata dreptul Romaniei de a fi in NATO, desi nu-mi amintesc sa se fi organizat vreun referendum in vederea exprimarii unui punct de vedere cu privire la exercitarea acestui drept.”
Aţi omis subiectul: Rusia.
Şi nu îmi amintesc ca preşedintele Rusiei să fi organizat un referendum privind dreptul Federaţiei Ruse de a ignora, încălca şi terfeli suveranitatea altor state, precum Republica Moldova, Georgia şi Ucraina.
Rusia merită a fi respectată, în România, exact atât de mult cât este respectată ţara mea la Kremlin.
Interesul general | Ion Petrescu | 
September 1, 2015 07.30
Subscribe
