După agresiunea mediatică răsăriteană în chestiunea ucraineană suntem, din nou, martorii inerţi la o nouă ofensivă imagologică, la care în loc să reacţionăm cu oameni luminaţi, se preferă scoaterea, de la naftalină, a unor jurnalişti care uită, pur şi simplu, că lumea anului 2015, luna în care vedem marşul din Budapesta spre graniţa cu Austria, impun soluţii inteligente, bazate pe comunicare, nicidecum pe măsuri de tip feudal.

Asta pentru cine are minte pe măsura provocării dramatice la care nu putem fi doar plângăreţi, încordaţi şi mari sfătuitori ai Occidentului, când, de fapt, lumea reală nu se face şi nici nu se desface la televizor.

Iar necăjiţii au nevoie de interlocutori în care să aibă încredere, pentru că le oferă ceva concret, pentru ei şi familiile lor.

Refugiaţii sunt oameni, ca şi noi. Dar disperaţi.