CE A UITAT AMBASADORUL UCRAINEI LA BUCUREŞTI

Mai mulţi internauţi mi-au sugerat să comentez informaţia privind înfiinţarea unei brigăzi ucrainene în Bucovina de Nord, care ar avea drept scop “apărarea în fața unor posibile pretenții ale României asupra acestei regiuni’, după cum ar fi anunțat luni, Ivano-Frankivsk, șeful Departamentului de organizare-mobilizare din cadrul comandamentului operativ ‘Zapad’, colonelul Viktor Kevljuk, precum și viitorul comandant al brigăzii, colonelul Vasyl Zubanych, potrivit agenţiei TASS, citată de Agerpres.

K.

Cum sursa iniţială a informaţiei este la Moscova, un prim beculeţ este necesar de aprins, pentru semnalarea unei posibile intoxicări, menite a genera discordie, acolo unde semnalele publice, în relaţia dintre România şi Ucraina, indicau concordie.

În mod paradoxal, Ministerul Afacerilor Externe, de la Bucureşti, a însărcinat Ambasada României la Kiev şi Consulatul general al României, de la Cernăuţi, ca să verifice autenticitatea informaţiilor vehiculate în spaţiul mediatic.

Ceea ce înseamnă fie că nu a contactat Serviciul de Informaţii Externe şi nici direcţia de resort a armatei, care se ocupă de ataşaţii noştri militari, inclusiv cel din Ucraina, fie a primit, de la cele două structuri complementare, dar cu misiuni deloc similare, semnale că … fum fără foc nu iese.

Mai mult, conform precizării Ministerului Afacerilor Externe, pe data de 22 septembrie 2015, reprezentanţi ai conducerii Ministerului Afacerilor Externe au avut o întrevedere cu ambasadorul Ucrainei la Bucureşti.

Care nu a lămurit deloc situaţia, deşi ambasadorul ucrainean cunoaşte foarte bine zona Cernăuţi, unde a fost, o perioadă, administratorul unei regiuni istorice româneşti.

Sigur că, în contextul actual, Ucraina are dreptul de a îşi întări, moderniza şi redispune unităţile militare din subordine, mai ales că Federaţia Rusă a acţionat manu militari, pe teritoriul oficial ucrainean, şi a anexat Crimeea, iar în Donbas deţine controlul republicilor separatiste, Doneţk şi Lugansk.

Din această perspectivă, dacă agenţia TASS nu minte sau nu dezinformează, prin exacerbarea motivaţiei unei măsuri organizatorice, faptul că ministrul apărării al Ucrainei a luat decizia de forma o nouă brigadă montană de asalt cu numărul 10, cu cazarma la Kolomyia (Colomeea) – indicată cu roşu, pe harta de mai sus – adică la nord-vest de Cernăuţi, sugerează, prin poziţionare, mai degrabă o teamă de o teoretică acţiune militară pornită din Ungaria, care a sprijinit, după cum se ştie, declarativ, o desprindere a acestei părţi de teritoriu din statul ucrainean, deoarece acolo există şi o minoritate maghiară.

Detaliul că un colonel ucrainean, imaginat sau real, pe nume Kevljuk, ar fi declarat că “obiectivul principal al brigăzii este apărarea în fața unor ipotetice pretenții teritoriale asupra Bucovinei din partea României’ este o glumă bună de Radio Erevan.

Militarii ucraineni nu au fost în stare să menţină Crimeea ca parte a Ucrainei, au pierdut bătălia pentru Donbas şi acum, cu o mie de amărâţi voluntari s-ar opune unei ţări membre a NATO, care nu numai că nu are în vedere o asemenea agresiune asupra Ucrainei, dar, pe plan diplomatic şi în demersurile de o altă factură susţine valorile euroatlantice, precum menţinerea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor europene în general, inclusiv a statului ucrainean?

Kevljuk şi cine o mai fi în spatele acestuia uită că România este un stat democrat previzibil, cu un aliat forte, Statele Unite ale Americii, deci nu are conduita unui stat imprevizibil, condus autoritar, precum Rusia.

La momentul când scriu aceste rânduri, pe teritoriul Ungariei şi României se află un număr semnificativ de avioane de luptă ale SUA, care patrulează la frontiera de est a NATO, deci aruncă o privire, de la mare înălţime şi în zona în care micuţa oaste de strânsură a ucrainenilor, trâmbiţată de Kevljuk, era să scriu Chefliuc, pare a se forma. Până la finele lunii octombrie.

Polcovnicul Kevljuk sau cine l-a inventat uită că pe teritoriul de nord-vest al Ucrainei se află sute de paraşutişti americani care instruiesc deja primele subunităţi ale Forţelor Armate Ucrainene, din perspectiva dezirabilului obiectiv de a deveni capabile să participe la eliberarea teritoriului statului ucrainean, cel parţial ocupat de trupele ruseşti.

Nu româneşti.

Până la urmă, ambasadorul Ucrainei la Bucureşti – care se pare că nu a dezminţit povestea comică cu brigada de doi bani dorită a funcţiona la Kolomyia (Colomeea) -, deşi înţelege limba română a uitat proverbul mioritic:

“Fiecare pasăre pe limba ei piere.”

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~