E totuna?… Nu-i totuna
fulg de nea și bob de rouă?…
Răstignit, întotdeauna,
e Cristos într-amândouă!

Nu-i iubire ce-i iubire
și nu-i ură ce e ură…
Te iubim, nelegiuire,
și urâm peste măsură !

Nu e lume ce e lume
și nu-i Omul ca tot omul…
Nu te-ntrebi, de ce, anume,
doar prin rod vremează pomul?

Vremuim în neființă
și trăim în ignoranță…
Înșelăm fără căință
și murim în nesperanță !

Nu-i înalt cât e Înaltul…
Nu-i abis cât e Abisul…
Și într-unul și în altul
noi pătrundem doar cu visul !

Vremuiesc, în vremea noastră,
și nebunii și-nțelepții…
și prânzesc la-aceeași masă
cu tâlharii și cu… drepții !

Vremuiesc prin parlamente
mari bolnavi ai astei Nații…
se întrec în clasamente
și ne-adorm cu declarații !

Iar pe câmpuri, în sudoare,
în genunchi trudește Omul…
Om și vită… pe ogoare,
trist și-amar mai e binomul !

Trece vreme după vreme…
Vremuim în neființă…
Când veni-va clipa, oare,
să zvâcnim din nepuțință?