EUGEN LAURIAN: De unde, dom’le, bălegar ?
Poate vă sună cam sinistru,
dar într-o zi, domn prim-ministru
voind să meargă să mai vadă
un stadiu nou l-autostradă,
cu mulți reporteri, hărmălaie,
și-o panglică să se mai taie
la ce-au făcut, cu greu, străinii,
privind, spre câmp, cum fug ciulinii,
văzu doi inși, sfrijiți, calici,
făcând, din balegă, chirpici.
Oprește chiar în plină stradă
și intrigat ce poat’ să vadă,
(Doi oameni frământând noroi !),
se adresează celor doi:
– „Măi, oameni buni, n-aveți rușine ?…
Înapoierea cât vă ține ?
Noi, azi, suntem în Europa
și voi îi dați cu hopa-tropa
și bateți paie și noroi…
Mi-e milă, măi, acum de voi
că-n loc să fiți acționari
tot la călcat de bălegar…
Dar, ia, să-mi spuneți voi, voinici…
ce faceți voi, cu-atâți chirpici ?”
– „Îi ducem dincolo de Nistru
și-i exportăm, domn prim-ministru !
Și n-o facem prin interpuși,
îi exportăm, direct, la ruși !”
– „Mă bucur pentru-așa efort,
nu-i rău că-i duceți la export !
Dar cât luați pe un transport…?”
– „Cum rușii nu prea au valută
și sunt, demult, cam în derută,
ne dau șurii…, ne dau potcoave
și-n rest, ne dau… Kalașnicoave…
Dacă nu vrei să te complici
iei un pistol la trei chirpici !”
– „Cum…? Și n-ați ajuns la tribunal
că introduceți ilegal,
în mod abscons și imprudent,
în țară-atâta armament ?”
– „Nuuu…! Ferească Domnul de ocară…!
Nu intră, neam, la noi în țară !
De cum ni-l dă și-l ridicăm
noi musai îl reexportăm,
și-nfășurat în celofan
îl ducem repede-n Iran…”
– „La teroriștii ăia răi…?
Și ce vă dau, acolo, ei ?”
– „Petrol, petrol… și iar petrol,
iar câteodată și benzol !
Ne dau, pentr-un singur pistol,
cam câte-o tonă de petrol.”
– „Ce bine c-aduceți petrol !
Dar s-aveți grijă la control
ca nu cumva s-aveți surprize,
să plătiți taxe și accize,
să nu dați de vreo panaramă,
atunci când îl băgați în vamă !”
– „Dar stați cuminte, dumneavoastră,
că nu-l băgăm în țara noastră…
Din Golf, cu doi autohtoni,
direct îl ducem, la niponi,
c-or fi ei chiar deștepți, parol !,
dar n-au deloc, deloc, petrol !”
– „Deștepți sunteți, mânca-v-ar mama !
Și ce luați din Yokohama ?”
– „Ei…! Acolo, niște flecuștețe
subțiri… subțiri și lunguiețe,
ceva… făcute din nisipuri
de-i zic ai noștri microcipuri,
ceva micuț ca vai de el,
că-ncap 1000-n portofel.
Să vezi afacere bănoasă
că nu venim cu ele-acasă,
nu suntem, dom’le, prostovani…
Le vindem la americani
că au nevoie la rachete,
la sateliți și la… navete!”
– „Ia uite, ce fac barosanii…!
Și ce vă dau americanii ?”
– „Ne dau, acolo, câte-un jeep…
și pentru fiecare cip
dau câte-un whisky, la barbari,
și, doar, o mie de dolari !”
– „Ia, spuneți-mi, în mod concret,
ce faceți voi cu-atât bănet ?”
– „Ți-om spune, bre, și vei vedea
c-acuma-i treaba cea mai grea…
Luăm dolarii, îi numărăm
și-apoi în euro-i schimbăm !
E-o treabă grea, dar asta e !”
– „Dar nu-nțeleg, de loc, de ce ?”
– „Păi, o să-ți spunem !
De la noi
bulgarii vor, doar, euroi !”
– „Am priceput, nu vor dolarii…
Dar care-i treaba cu bulgarii,
de ce-i băgați la socoteală ?
Și ce vă iese la-nvârteală ?
– Păi, domn ministru, bunătate,
cu-atâta austeritate
n-a mai rămas niciun măgar…!
De unde, dom’le, bălegar ?
București – 24 august 2011
Interesul general | Ion Petrescu | 
December 24, 2015 07.30
Subscribe
