EUGEN LAURIAN: “Ţara ta se face zdrențe !!!”
Întâlnire, cu pretenții, pentru paza păcii Lumii,
între cei atotputernici din rotundul glob al humei;
președinții celor două mari imperii, laolaltă:
Ronald Reagan, pe de-o parte – Gorbaciov, pe aialaltă…
După runda de discuții, un dineu și-un interviu,
îi invită Ceaușescu la plimbare-n Cișmigiu…
Cum mergeau încet, agale… mai cu contre, mai cu glume,
iată că le-apare-n față providența fără nume
ce se-așează-n a lor cale, cu ghiocul – preatemutul –
să le spună viitorul… și prezentul…și trecutul…
Ceaușescu dă s-alunge nedorita ce ghicește
dar, cu-n zâmbet fără margini, Gorgaciov îl dojenește:
– „Las-o Nicule, să-mi spună, să vedem ce zice scoica,
s-auzim… că-i doar de bine cu
Las-o să-mi prezică mie, să vedem ce poate spune,
dar să-mi zică… nu de mine, ci de Marea Mea Uniune !”
Prorocița, încântată, scapă-n buzunar ghiocul
și apucă a le spune cum că le-a ieșit norocul
drept în cale,-n drum de seară… și, cu-n gest matriarhal,
bagă mâna-n josul fustei, scoate globul de cristal
și începe să-l atingă… să-l mângâie… să-l descânte,
până-ncepe să sclipească… să vorbească… și să cânte…
– „Nicolae – zice smeada – tu sfârșești în zi creștină
fără faimă, fără țară, fără bani, fără lumină,
fără noimă, fără rugă, fără popi, fără speranțe;
doar cu capul sub căciulă… și cu piepul plin de gloanțe…!”
Roșu – foc de supărare – două vorbe dă să-i spună,
dar curajul și voința nu-ndrăznesc să se opună…
Cu o față numai zâmbet, doar surâs și mulțumire,
ceilalți doi, tăcuți, așteaptă rândul lor la prorocire…
Întorcându-se spre Gorby, prorocița ghicitoare,
speriată de ce vede, scoate țipăt de mirare:
– „Hauleu, mărite țare ! Ce văd eu e numai jale,
țara ta e ruptă-n paiș’pe, văd mai multe capitale…
Nu doar Moscova-i pe hartă, uite-aici, privește-atent,
vezi și Riga, vezi și Tallin… și Astana… și Tașkent…
Chișinăul și Kievul sunt și ele capitale,
ca și Minskul… ca și Bakul… toate sunt în hărți astrale…
Dușanbe, Bișkek și Villnius, astea nu-ți vor aparține…
Erevan și Tbilisi nu vor asculta de tine;
o să fie-o sfadă mare, mult scandal și divergențe,
măi Mihai, c-așa te cheamă, țara ta se face zdrențe !!!
Și-o să vină unul, Boris, care-o să te ia în coarne…
Sus pe tancuri o să vină, jos, de tot, să te răstoarne…!”
Rusului îi piere glasul… zâmbetul, pe loc, dispare
și de-abia-și mai simte capul, mai să cadă din picioare;
dă să spună… să pronunțe… să afirme… să confrunte,
până-i gata să-i plesnească semnu-i roșu de pe frunte…
Apoi, galben ca lămâia, dă să zică ce-a gândit,
da-i rămân în gât cuvinte și, doar, scoate-un gâjâit;
i-a pierit, de tot, curajul… mintea, inima sunt gheață,
nici nu vede bucuria pe-a lui Ronald, mândră, față…
Reagan, însă, jubilează… nici nu-ncearcă să se-abțină,
peste toată Europa, știe el ce va să vină…!!!
Apoi i se adresează: – „Ia să-mi spui, deschis, ce crezi?
Spune,-n Statele Unite, câte capitale vezi…?”
Stă cucoana-n fuste crețe, mai cu calm, mai pe-abătute
și se uită… și privește… tace, mâlc, vreo cinci minute,
iar rotește glogul magic… iar se-ncruntă… iar privește,
iar descântă scovârlia… și-n sfârșit, se dumirește…
Fața i se luminează și-i răspunde: – „Măi milord,
văd doar Washington…! Doar una, în America de nord !”
– „Of ! m-ai speriat, cucoană, cu atâta așteptare !
Ce-a durat atâta vreme să-mi răspunzi la întrebare…?
Ori nu ști, deloc, engleza…! Nu știi boabă de engleză…?
– „Știu boierule, o țâră, dar era scris în chineză !!!”
Borden / Ontario, Canada – 20 mai 2001
Interesul general | Ion Petrescu | 
December 26, 2015 07.30
Subscribe
