13 ORE
Când filmul “13 ore” va avea premiera, în această săptămână, vor urma câteva zile grele pentru președintele Obama și fostul secretar de stat Hillary Clinton. Grele, dar nu la fel de grele ca și în anii care au urmat în familiile ambasadorului J. Christopher Stevens, Sean Smith, Tyrone Woods și Glen Doherty.
Filmul nu menționează nici președintele, nici secretarul de stat, de atunci, pe nume, și niciun argument exprimat nu face referinţă la ceea ce cei doi au făcut, sau nu, pentru a ajuta pe ambasadorul lor asediat, pe personalul său și pe avanpostul CIA din Benghazi, pe 11 septembrie 2012. Dar impresia copleșitoare a numărului foarte mare de oameni ce vor viziona întâia premieră mare a anului, va fi că nu au făcut suficient.
De fapt, se va vedea că nu au făcut nimic, deloc. Nimic.
Producătorii de film au dat talentatului regizor Michael Bay exact ceea ce avea nevoie: o dublură exactă a structurii misiunii speciale și “anexei” CIA, precum și a haosului care pulsa prin oraș înainte și pe timpul atacurilor. Eroii războinici ai filmului primesc onoarea pe care o merită, dar sensul curajului lor este oglindit pe fondul dezavantajului generat de recunoașterea lașităţii conducerii politice, care i-a pus în Benghazi să se descurce singuri, în prima linie.
ORIGINALUL AICI.
___________________________
NOTA BENE:
Varianta mioritică a peliculei comentate, mai sus, de Hugh Hewitt, de la Washington Examiner ar fi intitulată, probabil, 12 ore, laşitatea politică fiind deja vizibilă în trei palate moştenite din perioada republicii decedate în decembrie 1989.
Interesul general | Ion Petrescu | 
January 12, 2016 07.30
Subscribe
