Câte secţii antipresă au serviciile de informaţii autohtone?

Câte secţii antipresă au serviciile de informaţii autohtone?
Răspuns scurt şi pragmatic: câte sunt necesare.

Într-o societate cu o democraţie considerată, la Bruxelles, în curs de consolidare, dar după cum vedem este tot mai mult în curs de mimare, întrebarea ar fi fost pusă la comisiile parlamentare care supervizează, vorba vine, activitatea unor structuri statale menite să apere România, pe fronturile nevăzute, nu să inventeze inamici în rândurile celor care au alte opinii decât firavii de la Palatul Cotroceni.

Răspunsul ar fi fost dat, pe loc sau în gând, de cei abilitaţi să răspundă de controlul civil al structurilor îndreptăţite prin lege să informeze asupra oricăror tentative de subminare a independenţei, suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale a ţării, sau care ar pactiza cu inamicul potenţial, chiar dacă acesta nu este numit pe malurile Dâmboviţei, deşi statul respectiv ne include, la grămadă, în doctrina sa, sub sigla NATO.

Aceste gânduri sunt generate, la rece, de inserarea pe un website al unui material cu conţinut murdar, accesibil dacă daţi click aici.

Voi comenta fiecare afirmaţie referitoare la persoana mea.

1.

” Informația a apărut în 2 august, acum două săptămâni, la TVR, într-o știre din Jurnal care cita un cvasiobscur analist militar, Ion Petrescu.
Ce spunea știrea știrea TVR? „Americanii ar putea renunţa la folosirea bazei din Incirlik şi muta avioanele şi militarii la Mihail Kogălniceanu, cred tot mai mulţi analişti. Chiar dacă este mai departe cu 1.000 de kilometri, baza din România ar beneficia de stabilitate politică. În prezent, Statele Unite ale Americii folosesc baza din Incirlik pentru atacuri împotriva grupării teroriste Stat Islamic. Mulţi analişti militari sunt de părere că după ce baza din Incirlik a stat câteva zile fără curent electric şi cu personalul american blocat în cazarmă, Pentagonul ar putea lua în calcul mutarea avioanelor şi a militarilor staţionaţi acolo.”

Să limpezim lucrurile.

Pe 2 august, la prânz, teleastul Adelin Petrişor, a telefonat în repetate rânduri, la autorul acestor precizări. Fiind la volan nu am răspuns. Motiv pentru care am primit următorul SMS:

“Bună ziua. Adelin Petrişor sunt. Aş vrea să vb. Un minut cu dvs. Mulţumesc.”

Am tras maşina pe dreapta. Am purtat convorbirea telefonică. Mi s-a precizat ora la care se difuzează. A fost un comentariu al lui Adelin Petrişor, cunoscut ca un jurnalist de campanie, cu două inserţii. Una cu un fost consilier prezidenţial, filmat în direct. Alta cu vocea mea, cu cea mai neutră parte din ce răspunsesem, cuvinte ilustrate cu o hartă pe care România şi Turcia erau amândouă, întâmplător, cu culoarea roşie.

I-am trimis lui Adelin Petrişor un SMS, în care i-am scris:
”Mi-a plăcut gluma.”

Replica a venit imediat:”Care glumă?”

I-am răspuns onest:”Câteva cuvinte inserate. E touşi doar vina mea, că am acceptat un comentariu.”

A urmat o justificare în care mi se preciza că din 1 minut şi 40 de secunde eu am avut 20 de secunde, la fel ca şi celălalt intervievat. Nu am răspuns.

Asta a deranjat pe orgoliosul jurnalist menţionat, care a promis că nu mă mai deranjează, în condiţiile în care eu unul nu i-am solicitat vreodată să facă asta.

Sigur, mi-ar fi uşor să fac confesiuni de genul că există cineva apropiat de teleastul respectiv, la un trust de presă de care depinde şi publicaţia electronică care a inserat calomniile menite a mă denigra.

Cum este vorba doar de nişte simpli pioni, într-un joc de intelligence cunoscut din altă împrejurare, când am fost invitat să comentez pericolul unei lovituri imprevizibile răsăritene, de care pomenise Putin în Italia, iar al doilea intervievat a fost lăsat cu ochii în telefon, după câteva cuvinte, deşi era o personalitate de primă mărime, merg mai departe cu lămuririle.

2.

” Cine este Ion Petrescu?
Un colonel în rezervă, care ține un blog la Adevărul unde o simplă căutare pe google arată o preocupare deosebită a sa în legătură cu Rusia, interviuri elogioase cu ambasadorul Rusiei la București, dar și un blog personal unde postează texte anti americane și naționaliste: „Americanilor trebuie să le reamintim că un singur drapel flutură, mai presus de oricare altele, în România, acesta fiind Tricolorul”, „AVERTISMENT: România nu va mai fi în genunchi Afirm, din proprie experienţă: cu americanii şi cu ruşii nodul gordian trebuie tăiat dintr-o singură lovitură, cu bărbăţie, cu fruntea sus. Pe româneşte spus: nimic nu este de negociat când este vorba de o naţiune demnă, precum cea română, din care politicienii autohtoni, inclusiv cei din vârful piramidei statale NU fac parte. Şi nu sunt singurul care gândeşte asta. România nu va mai fi în genunchi.”

Întrebarea nu este a celei care doar a semnat un material primit, conceput în secţia antipresă de la sediul aflat pe un drum aparte, ci a celui enervat că nu poate controla o coagulare informală , de români liberi, care chiar au ce spune conaţionalilor care doresc să îi asculte, când este vorba de tensiunea geopolitică actuală.

În citatul de mai sus enervează faptul că am o tribună de exprimare democratică, pe website-ul unei publicaţii cu sute de mii de cititori zilnic.

Este utilizată inducerea în eroare, omiţându-se luările mele publice de poziţie, contra agresiunii militare a Rusiei în Ucraina, inclusiv comentariul la adresa fostului ambasador, care a adus orchestra Armatei Roşii în România, iar ulterior, în ciuda criticilor mele, motivate şi argumentate, a acceptat, la final de mandat, un interviu pe care l-am inserat pe acelaşi site şi a fost preluat, în diferite forme, de principalele arealuri publicistice electronice.

A fi civilizat cu un intervievat înseamnă a fi elogios? Serios?

Cât priveşte citatul cu Tricolorul se referă la un detaliu criticat şi de alţi jurnalişti, pe micile ecrane, nu pe un blog personal, acela cu ceremonia de la Deveselu, în care drapelul celor veniţi ca oaspeţi acolo era la o înălţime la care nu ar fi fost Tricolorul Românesc, la o bază americană din SUA.

Un asemenea text ţine de demnitatea civică, pe care dacă oficialii nu o afirmă, atunci măcar un jurnalist o poate sancţiona public, transparent, sau nu mai este voie să criticăm America?

Nu există purtător de uniformă militară, activ sau în rezervă, din orice armată a lumii, care, dacă ţine la Patria sa, nu este naţionalist. Sau nu mai avem dreptul să ţinem la România de azi?

Da. România nu va mai fi în genunchi.

Şi asta datorită generaţiei tinere, cea din mediul privat, care nu depinde de mila socială a unor guvernanţi trecători şi temători de propria lor umbră.

3.

“Ion Petrescu este, împreună cu fostul șef al Marelui Stat Major, Constantin Degeratu, fondatorul Clubului Militar de Reflecție Euroatlantică, un fel de think tank al unor generali retrași din armată, opozanți ai politicilor NATO și ai parteneriatului cu SUA, și entuziaști ai unirii Moldovei cu România.”

Agramata jurnalistă ar fi trebuit să scrie că sunt unul din cei trei fondatori ai Clubului, generalul Degeratu fiind un alt fondator, iar al treilea nefiind menţionat pentru că, din raţiuni ce ţin de decenţa mea, nu le evoc.

Ca fondator al Clubului am iniţiat o întâlnire a distinsului şi popularului general cu diplomaţi americani abia veniţi la Bucureşti, în care i-am sensibilizat asupra unor inerţii vizibile, verificabile, în defensiva României.

Dar nu ne-am dorit publicitatea, deşi în jurul nostru, la restaurantul ales, erau numai ochi şi urechi simpli cetăţeni, din mai toate serviciile de intelligence autohtone.

Şi nicio subretă nu a scris atunci că suntem… opozanţi ai NATO şi ai Parteneriatului Strategic cu SUA.

Da, în mod democratic, transparent, la Palatul Parlamentului, în prezenţa unor obiectivi reprezentanţi ai presei am participat la un schimb de opinii cu liderii Acţiunii 2012.

Sau nu este voie să dorim Reîntregirea Naţională, în următorii doi ani?

A dori reunificarea plaiurilor mioritice este sinonimă cu trădarea de ţară, sau cine atacă pe unionişti este un duşman al interesului naţional?

4.

” De menționat că în această seară, Petrescu a revenit cu declarații pentru site-ul Epoch Times, susținând în continuate teza mutării armelor nucleare în România, după ce toate instituțiile au dezminți acest lucru: „”În traducere liberă, cu toate asigurările oficiale, ale secretarului Forţelor Aeriene ale SUA, Pentagonul, cum este şi normal, are pregătite toate variantele de luat în calcul, pentru a le prezenta preşedintelui SUA, dacă o nouă situaţie imprevizibilă o va impune”, a concluzionat colonelul (r.) dr. Ion Petrescu pentru Epoch Times.”

Nu eu am revenit cu declaraţii, ci publicaţia menţionată mi-a cerut un punct de vedere, pe care, cu onestitate profesională, l-a reprodus integral, nu parţial, pentru a deforma mesajul meu.

Iată comentariul integral:

“Dezminţirile succesive, ale Ministerului Afacerilor Externe şi ministrului apărării naţionale, Mihnea Motoc – în legătură cu informaţia difuzată de website-ul EurActiv.com, privind un ipotetic transfer de arme nucleare, din Turcia spre România, în contextul degradării relaţiilor dintre Ankara şi Washington D.C. – sunt confirmări serioase ale realităţii că nimic nu a fost transportat, pe calea aerului, de la Incirlik, la vreo bază militară aeriană din ţara noastră.
Miercuri, 17 august 2016, doamna Deborah Lee James, secretar al Forţelor Aeriene ale SUA, a declarat, la Clubul Presei, din New York, că armele nucleare americane staţionate în Turcia sunt în siguranţă, această ţară fiind considerată, în continuare, aliatul Statelor Unite ale Americii.
Deborah Lee James a menţionat că mulţi membri ai conducerii armatei turce au părăsit funcţiile şi noii lideri au nevoie de un timp de acomodare, motiv pentru care „rămâne de văzut ce se întâmplă în continuare”. În traducere liberă, cu toate asigurările oficiale, ale secretarului Forţelor Aeriene ale SUA, Pentagonul, cum este şi normal, are pregătite toate variantele de luat în calcul, pentru a le prezenta preşedintelui SUA, dacă o nouă situaţie imprevizibilă o va impune.
”
Am fost la Pentagon.

Niciodată generalii americani nu au avut o singură variantă de acţiune.

Decizia a fost întotdeauna politică, iar acum este una de aşteptare.

5.

” Ce s-a întâmplat cu „știrea” dată la TVR de Ion Petrescu? “

Nu era nicio ştire.

Ci comentariul unui teleast, menţionat mai sus,
cu două declaraţii de 20 de secunde,
inserate cum a vrut domnia sa.

6.
” Nu este clar cine a orchestrat această diversiune, toți cei sus numiți au funcționat pe post de canale de transmitere a informației. Cert este că „bombe” informaționale de acest gen vor mai fi amorsate în perioada aceasta, important este ca orice informație să fie privită cu scepticism și verificată din mai multe surse credibile chiar de către public.”

Diversiunea a fost creată de o structură antipresă, o diversiune la care a contribuit prin scriitura marcată de calomnii şi subreta jurnalistă.

Atacarea Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică este generată de neputinţa unora de a îl subordona voinţei lor.

Mai grav este faptul că personalităţi din acest club au fost ameninţate, prin intermediari, şi sfătuite să nu se mai manifeste public, că se pot deschide dulapuri cu schelete, fie acestea chiar inventate.

Din decenţă nu voi întreba ce schelet are în dulapul său cine a semnat mârşăvia pe care am demontat-o în rândurile de mai sus.

Iar ce am scris este doar vârful aisbergului.