INAMICUL NR.1

Diferenţa majoră, dintre cei care sunt cuminţei, ca rezervişti ai structurilor de informaţii – am fost generos cu această sintagmă – şi cei care au purtat uniforma Armatei României – umilită înainte de 1989, prin trimiterea la muncile din mine, la culesul recoltei, pe şantierele manipulării comuniste, iar în prezent transformată în Garda de Paji, ai celor care încă se miră unde i-a pus propria plecăciune iresponsabilă, spre feudalii europeni ai veacului 21 – este că ultimii ştiu că în LINIA ÎNTÂI – cea trăită în 1968, la graniţele de vest şi est ale României, precum şi în 1989, când aceleaşi trupe imperiale şi acoliţii lor de strânsură, făceau o demonstraţie de forţă, la frontierele mioritice, pentru a timora pe apărătorii unei idei, a unei ţări ce merită să fie in integrum şi cu fruntea sus – vor fi doar militarii, nu cei cu ochii iremediabili albaştri.

Fraza de mai sus are relevanţă mai ales acum, când după discursul de vampă occidentală, a trimisului Unchiului Sam la Chişinău, este clar că Maia Sandu a fost scoasă în arena electorală mai degrabă pe post de ogar electoral, carevasăzică, după toate aparenţele, comandat apriori de peste Ocean, iar sceptrul prezidenţial pare a fi deja hărăzit lui Marian Lupu.

O situaţie în care, fără drept de apel, Republica Moldova devine inamicul nr.1 al memoriei României interbelice.

C13

România de azi fiind un stat fără preşedinte, cu un premier nici măcar comparabil cu Armand-Jean du Plessis, cardinal de Richelieu, cardinal, Bishop of Luçon, dar cu servicii de ecarisaj public care au uitat drama toamnei anului 1940.

Şi căţelandrii lor publici arată cu degetul spre cei care vor demnitate naţională, deci nici capul plecat spre Casa Albă, nici joc dublu, cu Kremlinul.

Vă pasă de situaţia asta?

Cel mai probabil, nici măcar nu este ultima Dumneavoastră preocupare.

categories Interesul general | | datetime September 2, 2016 07.30

~