VICTOR NICHITUŞ despre incertitudinile europenilor dintre Prut şi Nistru

Victor Nichituş este unul dintre jurnaliştii incomozi, pentru mulţi dintre cei care iau loc în pestriţa arenă publică de la Chişinău. Uneori este acuzat că este de partea Puterii, dar şi oficialii şi opozanţii momentului îi citesc comentariile mai ales pentru comparaţiile surprinzătoare, nuanţele care scapă altora şi mesajele, ingenios inserate în documentate postări pe blogul personal.

În rândurile pe care urmează să le citiţi, cu o ironie fină şi un calm care îl distanţează de alţi publicişti de peste Prut, conaţionalul Nichituş pune sub lupa devoalării publice himera federalizării Republicii Moldova. Şi în majoritatea afirmaţiilor sale are dreptate.

Totuşi:

1.) Semnalul dat de ministrul de externe român are o altă conotaţie, acela că la Bucureşti nu se agreează deloc o schimbare a actualului statut al landului românesc dintre Prut şi Nistru.

2.) Chiar dacă Departamentul de Stat al SUA face pe mortul în păpuşoi, diplomaţii de rang înalt, de peste Ocean, au înţeles că în legătură cu persoana ambasadorului Pettit mai este o singură dilemă.

Cât de repede poate fi retras de la post? Asta pentru că sunt conştienţi de valul de resentimente antiamericane, generate de o declaraţie total deplasată, într-o ţară de mărimea României, care a demonstrat, până acum, o loialitate faţă de Statuia Libertăţii, unică în Europa.

3.) Frank-Walter Steinmeier este un politician german care avea cândva un viitor, acum poate miza doar pe prezent şi nici Angela Merkel nu se simte mai bine, din perspectiva ostilităţii majorităţii cetăţenilor germani, faţă de politica sa dezastruoasă, în domeniul afluirii migranţilor.

Prin urmare, ce a sugerat, a stabilit, a trasat ca obiective dezirabile şeful diplomaţiei germane este aidoma unei… ploi reci de toamnă. Nimic mai mult. Mai ales că după instalarea noului preşedinte al SUA, la Casa Albă, pe 20 ianuarie 2017, Berlinul va trebui, chiar dacă nu va fi încântat, să fie extrem de receptiv la ce iniţiative va avea, în relaţia SUA-Europa, noul lider al superputerii lumii.

4.) Igor Dodon este simbolul unui exerciţiu de comunicare vetust al Kremlinului, cine va vota cu el – fie aceştia 37% dintre alegătorii Republicii Moldova – vor paria pe un cal electoral… mort.

Chiar dacă unioniştii sunt dezbinaţi, în turul doi al alegerilor prezidenţiale… orgoliul mioritic va scoate oamenii la vot. Altfel se vor reîntoarce în URSS, cu Putin, asta e…

5.) Presa din Ucraina este ostilă unui stat român puternic, reunificat, şi preferă cultivarea, în stil KGB, a fricii de Moscova, teama reală, la Kiev fiind că ar putea primi mutarea în plic, cu un schimb de teritorii, care să repare nedreptatea detrunchierii Bucovinei de Nord şi Basarabiei de Sud de Patria Mamă.

6.) Chiar dacă un fost premier român a afirmat, din exces de oratorie, că anumite state mari au bătut palma, în defavoarea celor două state româneşti, două precizări se impun.

Putin nu face înţelegeri cu cei ce pleacă de la puterea deţinută acum, la Washington D.C., iar pe termen mediu preferă acceptarea reîntregirii naţiunii române, în schimbul obţinerii Kaliningradului cel Mic, numit Transnistria.

MERITĂ SĂ CITIŢI COMENTARIUL LUI VICTOR NICHITUŞ AICI.