Ca să facem şi un exerciţiu de comunicare modernă, pur teoretic, decent şi fără alte conotaţii, decât cele necesare, Divizia de la Cluj poate repeta, după numai 10 ore, fotografia de familie, a unor celebrii înaintaşi, în faţa clădirii unui legislativ aflat pe malul Dunării, în oraşul care avea, cândva, drept stindard local, culmea coincidenţei, Tricolorul. Şi am fost acolo când acesta aşa era afişat oficial. Divizia de la Buzău poate poposi, de o manieră fraternă, în mai puţin de şapte ore, tot pentru cinstirea înaintaşilor, doar pentru depunerea unei coroane de flori, la monumentul lui Şefan cel Mare şi Sfânt, din stânga Milcovului de azi. Iar Divizia de la Bucureşti probabil că în patru ore ar reitera, la sud de Dunăre, o camaraderie machiavelic pusă sub semnul întrebării de propaganda răsăritenilor.
Desigur, nicidecum nu se va întâmpla aşa.
Dar cei care propagă disperarea naţională, frica de secesiuni aiurea, teama de noi lideri de mucava, este bine să ştie, chiar dacă asta enervează enorm, că Armata României nu se reduce la o mie de flăcăi în uniforme, trecuţi din obligaţie pe sub Arcul de Trumf, doar ca să se marcheze patriotismul unor oficiali de azi, care nu vor mai fi şi mâine.
Continuarea aici!