România ruptă în trei

M-am obişnuit, de când realizez emisiuni de televiziune postate pe YouTube, cu atacuri din cele mai tembele, doar aparent, generate de băieţii cu ochi albaştri, stipendiaţi să denigreze ce au ordin să arunce în derizoriu.

Nu mă miră nivelul unor rinoceri obsedaţi să primească prima stea a loialităţii lor politice şi poate pe a doua, nici nu îmi inspiră respect comentariile cusute cu aţă albă, doar pentru a justifica atacuri gratuite la cel ce are alte puncte de vedere, într-o societate lăudată de şeful momentan al statului, că este o democraţie consolidată.

Să fim serioşi.

Dar când limitele bunului simţ sunt depăşite, câteva rânduri, de clarificare, se impun.

Spre deosebire de Apostolii unor judecăţi primitive, nu judec lucrurile după aparenţe.

Place sau nu, există, acum, trei curente în opinia publică românească.

Primul este cel generos, al tinerilor care au ieşit, cu bună credinţă, în Piaţa Victoriei. Dar va veni momentul când presa, nu altcineva, va semnala şi alte intenţii bine organizate, în acelaşi loc, din interese politice, ale celor care nu îşi asumă, din laşitate şi lipsă de bărbăţie politică, înfrângerea în ultimele alegeri parlamentare.

Al doilea curent este cel al conaţionalilor, mult mai puţini, care au demonstrat la Cotroceni, aşa cum erau văzuţi de junii din Piaţa Victoriei: depăşiţi, desueţi, înverşunaţi, dar reprezentau, atâţia câţi erau, un strigăt al celor care au descoperit că au trăit oarecum degeaba în România. Şi acum li se indică direcţia cimitirelor, pentru că (nu este aşa?), luminile vin doar de la telefoanele mobile, un moft demn de Ion Luca şi Caragiale.

Al treilea curent, cel mai puternic, este al acelora care formează majoritatea tăcută.

60% dintre alegătorii români nu au dat doi bani pe politicienii de dreapta, nici pe cei de stânga, nici pe noii jalnici utecişti, care dorm prin parlament şi ies, pe cupluri mici, de fideli nu ştiu cui, cu hârtii având înscrise sintagme demne de grădiniţa legislativului românesc.

Majoritatea tăcută, ignorată, scuipată, terfelită este formată din aceşti nemediatizaţi români, cei îndureraţi de bătaia de joc la care este supusă o naţiune demnă, în numele unor interese clare, de vreme ce am ajuns să lăudăm pe nu ştiu ce bancher care îşi plimba câinele prin Piaţa Victoriei, sau câinele îl plimba pe el, sau un serviciu de ecarisaj public a recomandat ieşirea respectivului la pozat printre tinerii convinşi că răstoarnă orânduiala nedreaptă…

Preşedintele României a scindat societatea şi se iluzionează crezând că va câştiga următoarele alegeri prezidenţiale.

Guvernul României a scindat societatea şi se iluzionează sperând că va supravieţui nemulţumirii deloc insignifiante, a unei mulţimi încă minoritare.

Parlamentul României a devenit un circ public, în care jurnaliştii par să practice mai degrabă vânătoarea de vrăjitoare, decât informarea obiectivă, datorită neinstituirii unor reguli de relaţii publice, ca în Congresul SUA.

Iar dacă ar fi dorită o tranşare a situaţiei actuale, alegerile parlamentare anticipate ar limpezi opinia publică internaţională şi marile cancelarii.

Politica reală nu se făureşte pe iluzii, nici de dreapta, nici de stânga.

Ţara nu este numai a manifestanţilor pro sau contra unora din palatele puterii.

Iar cine ignoră vox populi, pierde nu doar o bătălie, ci şi războiul imagologic.

Cât despre patrioţii cu vuvuzele vom vedea, pe 15 martie şi 27 martie 2017, cum este cu ignoranţa unora dintre cei care vorbesc limba lui Mihai Eminescu.

Pentru că retragerea în sine a României tăcute duce la exacerbarea iluziilor României zgomotoase.

Dar dragostea reală de ţară se vede la greu, nu la paradă!

~