Burzuluită zdravăn, cu păru-i, tot, în creste,
e-n stare de beție de parcă-ar fi băut
tot vântul ce deunăzi amarnic a bătut
și-acum, timid, încearcă să nu se manifeste.

Dar marea mai nebună nici că a fost cum este…
Și, n-acceptând insulta de-a se lăsa bătută
de vântul nebunatic rulând cu peste-o sută
ce-o șfichiuia întruna, se-apucă de proteste.

Și protestează ziua… Și protestează-n noapte
pân’ ce din adâncime i se trimite veste
să lase-n pace vântul… Să-l uite, să-l deteste
și să-l trimită-acolo… la el în miazănoapte!

Abia atunci se-ndoaie și se mai ogoiește…
Și își calmează nervii citind dintr-o poveste
cu mările mai calde, cu soare și tempeste
și uragane care-n văzduh aruncă pește.

***

De vrei să chinui oameni, aceasta-i vremea-n care
trimiți navigatorii să ”bată” mare-n hulă…
Iar pe pescari să-i chinui, îi pui într-o pendulă
ce, legănându-și corpul, înfruntă cruda mare.